Atiba Oluwaferanmi din Nigeria

Atiba Oluwaferanmi din Nigeria, student doctorand la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologii Informaţionale a Universităţii Politehnice din Timişoara.

Carmen Pelin, 12.12.2019, 16:46

Numele
meu este Atiba Oluwaferanmi, Oluwaferanmi
înseamnă Dumnezeu mă iubeşte, sunt din Nigeria, am studiat la Federal University
of Technology din Akure, din sud-vestul Nigeriei. Din 2012 am sosit în România
pentru studii. Am aplicat la Politehnică, am primit scrisoare de acceptare şi
de aceea am venit aici. Fratele meu a terminat medicina aici, el acum lucrează
în Germania, în anestezie şi terapie intensivă, şi cu ajutorul lui am căutat
aici o şcoală pe tehnologie şi aşa am ales Timişoara.

Atiba Oluwaferanmi a învăţat limba română timp
de aproape două luni la o organizaţie neguvernamentală din Timişoara, dar şi foarte
mult cu ajutorul colegilor săi de la facultate. La Politehnica din Timişoara, Atiba
Oluwaferanmi a urmat patru ani Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi
Tehnologii Informaţionale, a încheiat şi un masterat în acelaşi domeniu, iar
din toamna lui 2019 a început un doctorat.

Tot în electronică şi telecomunicaţii, dar şi tehnologie
informaţională, pe domeniul reţelelor 5G. E greu ca străin să nu ştii limba,
dar am studiat în engleză, şi mă ajută foarte mult şi profesorii, oricând am o întrebare
şi nu am înţeles ceva, profesorul meu şi toţi profesorii de acolo mă ajută. Şi
e şi o şcoală foarte bună aici, în Timişoara vin mulţi studenţi din toată
România să înveţe şi la facultate am mulţi prieteni şi colegi cu care vorbim şi
ieşim în oraş împreună.

În Nigeria se vorbesc peste 400 de limbi, iar limba oficială e engleza. Republica
vest-africană e foarte bogată din punct de vedere cultural, ne explica Atiba Oluwaferanmi, care ne-a împărtăşit şi
câteva impresii despre România, în care locuieşte din 2012.

E o ţară
foarte frumoasă, toată lumea e foarte amabilă, pentru mine e o ţară liniştită,
unde chiar îmi place. Oamenii sunt ca peste tot, ca în toate ţările, sunt
oameni care sunt primitori cu străinii, şi oameni care nu sunt aşa. Dar
colegele mele mă ajută foarte mult, sunt foarte drăguţe cu mine, iar mie îmi
place să socializez, sunt deschis la noi culturi, tradiţii, aşa că mi-am făcut
mulţi prieteni, iar oamenii aici sunt foarte prietenoşi. Mi-a plăcut în Sibiu, am fost în Deva, la Arad, Alba Iulia şi în
Bucureşti. Cel mai mult mi-a plăcut în Alba Iulia, pentru că are mai multe
monumente şi mai multă istorie.

De Crăciun, cel mai probabil, Atiba
Oluwaferanmi va merge împreună cu prietenii săi la o cabană la munte. De
revelion nu ştia încă exact ce va face când am discutat cu el. Ne povestea că ascultă
multă muzică românească şi chiar cântă la tobe.

Guess
Who, What`s Up, Smiley, Irina Rimes, Delia, Andra, The Motans, mai multe. Cânt la tobe, cânt de când eram mic, cânt la
biserică, aici, la Biserica Internaţională din Timişoara.

L-am rugat pe Atiba Oluwaferanmi să ne
vorbească şi despre o carte mai importantă pentru el. A ales: Talent is never enough de John C. Maxwell.

În
engleză am citit-o. Mi-a plăcut pentru că spune că oamenii au talent, dar
talentul nu le e de ajuns. Dacă nu lucrează, dacă nu eşti muncitor, dacă nu
socializezi bine cu oamenii, ţi se pierde pe drum tot talentul şi nu evoluezi.

În 2022, după încheierea doctoratului la
Politehnica din Timişoara, Atiba Oluwaferanmi nu se gândeşte să plece în altă
ţară europeană.

Vreau să
mă angajez aici, în domeniul meu, al telecomunicaţiilor, nu-mi place să mă
plimb prin prea multe locuri, mi-a plăcut foarte mult aici, m-am simţit foarte
bine. Iar tehnologia din România e foarte bună şi acum ai mai mult posibilitatea
să lucrezi oriunde şi tot ce e legat de tehnologie în România a început aici,
pentru că avem mai mulţi it-işti şi deci am mai multe de învăţat aici.

Fiind foarte ocupat cu studiile, Atiba
Oluwaferanmi nu a reuşit încă să ajungă în Nigeria, de care îi este dor. Prin
2016 au sosit însă părinţii săi în România.

Da,
părinţii mei au fost aici şi le-a plăcut foarte mult. Şi oamenii li s-au părut
frumoşi, chiar le-a plăcut aici. Atât de mult încât, când au venit, nu mai
voiau să plece. Mi-e dor de casă, de tradiţii, de mâncare, de familie, pentru
că pentru mine familia e foarte importantă şi de ei mi-e dor în primul rând, de
sora mea, de verişori, de bunica şi de toată lumea. Mi-e dor.