Atakan Erdoğan din Turcia

Aici puteţi asculta Student străin în România, ediţia din 8 februarie 2017

Carmen Pelin, 08.02.2018, 16:25

Atakan Erdoğan este student în anul II la jurnalism în cadrul Universităţii Anadolu din Turcia. Timp de un semestru, până în ianuarie 2018, printr-o bursă Erasmus, alege să înveţe la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti.

Ce ştia despre România până să sosească aici?

„Auzisem desigur despre Hagi şi Simona Halep, în acelaşi timp, din păcate, la noi circulă unele stereotipuri despre România, că ar fi plin de ţigani, ceea ce bineînţeles că nu am crezut, iar odată ajuns în Bucureşti m-am convins singur că nu e deloc adevărat ce se spune.”

Atakan Erdoğan ne povestea ce l-a făcut să se îndrepte către studiul jurnalismului.

„Dintotdeauna mi-a plăcut meseria de jurnalist, sunt un bun observator, în plus, verişoara mea e şi ea jurnalistă, lucrează la o publicaţie din Istanbul şi călătoreşte peste tot în lume, şi şi datorită ei am ales acest domeniu.”

Atakan Erdoğan comenta pe marginea libertăţii de exprimare în presă.

„Nu cred că există libertate totală de exprimare, cred mai degrabă că putem vorbi de diferite grade ale libertăţii de exprimare. E atât de greu să găseşti/păstrezi echilibrul ca jurnalist. În această profesie, întotdeauna te situezi fie de o parte, fie de cealaltă, e greu să fii complet liber, mai ales din punct de vedere politic cred că e imposibil să fii liber, poate că în privinţa altor subiecte ai un grad mai mare de libertate de exprimare, dar când abordezi subiecte politice, e imposibil sa fii complet liber.”

Atakan Erdoğan ne vorbea despre una din cărţile sale preferate.

„E o carte despre Atatürk, despre viaţa lui şi revoluţia din Turcia pe care a condus-o, el e întemeietorul republicii Turcia, cartea se numeşte Nutuk şi descrie viziunea lui Atatürk despre Turcia şi eforturile de modernizare a ţării noastre.”

Atakan Erdoğan din Turcia şi cum îşi petrece timpul liber.

„Joc tenis şi, bineînţeles, îmi place mult să călătoresc, am fost în Bulgaria, Italia şi Ungaria, dar cel mai mult mi-a plăcut în Roma. Pentru că oriunde mergi în Roma, istoria te însoţeşte la fiecare pas, e un oraş minunat. „

Până la terminarea Facultăţii de Jurnalism din Turcia, în 2020, Atakan Erdoğan se gândeşte să plece, tot prin programul Erasmus, şi în Belgia sau Olanda.

„Am studiat şi design grafic la şcoală, ştiu să lucrez în photoshop, mi-ar plăcea în viitor să îmbin jurnalismul cu designul şi să mă ocup, de ce nu, de designul unor site-uri, al unor ziare online, însă cu siguranţă nu mă văd rămânând în Turcia, ci mai degrabă undeva în Europa.”

Atakan Erdoğan ar reveni în vizită în România, cu care s-a familiarizat puţin deja.

„Am călătorit deja cam prin toată România, am fost în Constanţa, Braşov, Sibiu, Sighişoara, mi-a plăcut foarte mult. Bucureştiul e atât de sobru, poate şi pentru că e capitală, însă alte oraşe mi s-au părut minunate.”

În Bucureşti, în piaţeta Teatrului Odeon de pe Calea Victoriei, Atakan Erdoğan s-a bucurat mult să descopere statuia lui MustafaKemalAtatürk, fondatorul Turciei moderne, pe care tânărul îl admiră.

„Da, m-am simţit minunat, am fost impresionat de această statuie, a fost chiar o surpriză plăcută pentru mine. Lui MustafaKemalAtatürk îi datorăm faptul că azi suntem o republică, de numele lui se leagă răspândirea educaţiei, secularizarea. Imperiul Otoman nu era un regim democratic, Atatürk e cel care a dus Turcia pe calea occidentalizării, a sprijinit educaţia, multe lucruri bune în Turcia nu ar fi fost posibile azi fără Atatürk. „

Românii se aseamănă mult cu turcii, remarca Atakan Erdoğan, student Erasmus la Facultatea de Jurnalism din Bucureşti între septembrie 2017 şi ianuarie 2018.

„În primul rând am observat că românii nu par fericiţi, nu arată fericiţi, dacă îi priveşti în metrou, în autobuz, par mereu abătuţi. Şi la fel îmi par şi turcii. Poate pentru că atât România, cât şi Turcia nu sunt ţări foarte dezvoltate, poate că şi românii muncesc prea mult să îşi câştige traiul de zi cu zi, să ducă o viaţă mai bună şi sunt stresaţi din această cauză sau poate o altă explicaţie ar fi că nu au timp să se bucure.”