Abdullah Alattar din Yemen

Abdullah Alattar din Yemen, student la masteratul în limba engleză Artificial Intelligence de la Facultatea de Automatică şi Calculatoare a Universităţii Politehnice din București.

Carmen Pelin, 31.10.2019, 15:48

Abdullah Alattar
din Yemen, student la masteratul în limba engleză Artificial Intelligence de la
Facultatea de Automatică şi Calculatoare a Universităţii Politehnice din București.

Ascultaţi
Radio România Internaţional (spus în limba arabă), numele meu este Alattar Abdullah, vin din oraşul Mocha, renumit
pentru cafeaua mocha, sunt student la Politehnică, la un masterat de
Inteligenţă Artificială, am ales domeniul informaticii după ce am citit
povestea lui Mark Zuckerberg, fondatorul reţelei sociale Facebook, îmi place
domeniul tehnic şi îmi place matematica, iar inteligenţa artificială este
viitorul, aşa că am ales să merg pe un drum de viitor.

În Yemen, Abdullah Alattar a
urmat liceul la Şcoala Internaţională Mahatma Gandhi din Aden. În
2014, în preajma sărbătorilor de Crăciun, cu ocazia unei prime vizite în
România, tânărul se îndăgosteşte de ţara noastră, hotărăşte imediat să îşi
continue studiile aici şi şi reuşeşte cu ajutorul unei burse oferite
cetăţenilor străini de statul român, prin Ministerul Afacerilor
Externe.

Am ales
România pentru că unchiul meu a învăţat aici la Universitatea de Medicină şi
Farmacie Carol Davila, el e căsătorit cu o româncă, eu am stat la ei, mi-am
dat seama că îmi place România şi aşa am ales să vin aici. Unchiul meu e medic
cardiolog în România, într-un oraş de lângă Oradea, Marghita. România e o ţară
frumoasă, iar cel mai mult aici îmi plac oamenii. Oamenii sunt primitori, încă
din prima zi aici i-am simţit aşa şi încă sunt aşa. Îmi place mult natura în
România, e foarte verde, eu vin dintr-un oraş unde e mai mult deşert, iar aici
sunt multe parcuri unde îmi place să fac fotografii, mă refer la Parcul Cişmigiu,
Parcul Herăstrău. Oraşul meu preferat din România e
Sibiul, sunt îndrăgostit de Sibiu şi de Braşov, până acum îmi place România.

Pe lângă engleză şi franceză, Abdullah Alattar
vorbeşte acum şi româna, pe care a învăţat-o foarte mult de la prietenii şi colegii
săi români, dar şi datorită unui curs pregătitor de patru luni urmat la Universitatea Politehnică din
Bucureşti cu nişte profesori foarte buni, de la care a aflat şi despre poetul
nostru naţional, Mihai Eminescu, acum scriitorul său român preferat.

Am sosit
prima oară în România în decembrie 2014 şi, sincer, prima carte pe care am
citit-o în limba română e Albă ca Zăpada, ca să învăţ limba română, iar acum
am ajuns la Mihai Eminescu şi, sincer, sunt surprins de Mihai Eminescu, sunt un
mare fan al lui Mihai Eminescu. E alt nivel. Am citit Luceafărul, Călin (file din poveste),
Floare albastră. Sunt trist că nu am auzit despre Mihai Eminescu când eram în
ţara mea. Am citit şi alte cărţi în limba română. Autorul meu preferat e Gabriel García Márquez şi am
citit Un veac de singurătate în limba engleză, în limba română şi în limba
franceză.

Abdullah Alattar e pasionat de fotografie şi
echitaţie, ascultă muzică românească, inclusiv muzică populară românească, pe
care a descoperit-o la nunţile din România la care a fost invitat. E deocamdată student
la un program de masterat în limba engleză în Inteligenţă Artificială la
Facultatea de Automatică şi Calculatoare a Universităţii
Politehnice din București. În 2021, când va termina şcoala în România, are
de gând să plece în America de Sud. Părinţii săi din Yemen, deşi îi duc dorul,
îl susţin pe tânăr.

Tata e om de afaceri,
mama a fost profesoară de limba arabă. Şi am trei surori, una e profesoară de
limba engleză, o alta e medic în Iordania, iar o altă soră, mai mică, învaţă în
Malaezia. Acum ştiu că e timpul meu şi
m-am gândit să merg puţin în America de Sud, în Chile, vreau să fac acolo un
internship în domeniul IT, vreau să stau acolo un an-doi, să văd cum e viaţa
acolo. Îmi place ideea că acolo
oamenii, deşi au multe probleme, zâmbesc, chiar şi când au probleme. Cred că
aceasta atitudine demonstrează într-un fel putere şi vreau să văd cu ochii mei.
Şi poate după aceea o să văd unde o să plec, poate o să mă întorc acasă.
România este a doua mea casă şi o să mă întorc aici oricând. Dacă acum plec din
România, mi-e dor de România când plec. Pentru că acum am prieteni aici, am
toată viaţa mea aici şi e greu să plec de acasă.