Un pictor între România şi Vietnam
Sergiu Moise are 31 de ani, iar pictura este ocupaţia lui de suflet.
Monica Chiorpec, 19.11.2019, 13:50
Sergiu Moise are
31 de ani, iar pictura este ocupaţia lui de suflet. Talentul i-a fost descoperit
încă din copilărie, aşa că a absolvit Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza
din Bucureşti. Sergiu a studiat mai multe domenii ale artei, însă s-a oprit la
pictură, fiindcă cel mai bine se poate exprima prin intermediul culorilor. Ceea
ce îl diferenţiază de alţi pictori tineri este însă experienţa unică pe care a
avut-o în Vietnam.
Sergiu Moise Aş putea spune foarte multe, având în
vedere că am trăit acolo 11 ani. Pentru mine, deja a trecut de stadiul de
experienţă, a fost mai mult un stil de viaţă. A început în 2007, când am
aplicat pentru o bursă de studii universitare în străinătate, imediat după
terminarea liceului. Am urmat un an şi jumătate pregătitor de limbă, apoi am
început cursurile universitare de cinci ani, pe care le-am absolvit în anul
2015. Întorcându-mă înapoi în România, am găsit foarte puţine puncte de reper
aici, aşa că am decis să mă întorc în Vietnam, unde am trăit până recent, în
vara acestui an, ca artist liber profesionist, profesor de limba engleză şi
freelancer.
Pentru Sergiu
Moise, contactul cu lumea asiatică a fost o adevărată provocare. A trebuit ca,
într-un timp scurt, să se deprindă nu doar cu obiceiurile şi practicile
locului, ci să înveţe şi limba unei ţări atât de diferite de România. T Vietnamul este o cultură foarte diferită de cea de aici. Primul impact
a fost, aşa cum se spune, un şoc cultural. Totul mi se părea foarte diferit, de
la mâncare la stilul de viaţă. Totul era diferit: clima, oamenii, limba foarte
dificil, la început, de învăţat. Limba lor este una tonală, în sensul că
acelaşi cuvânt, rostit în ton diferit, înseamnă cu totul altceva.
Cu toate acestea,
pasiunea pentru pictură l-a purtat tot mai departe în povestea lui asiatică. Puntea
cu România s-a păstrat tot prin artă, căci Sergiu a ţinut să expună atât la
Hanoi, în Vietnam, cât şi acasă, la Bucureşti. Am luat parte la
câteva expoziţii de grup aici, în România, dar şi în Vietnam. Două expoziţii
mai importante au fost cea de anul trecut, de acolo, din Hanoi, intitulată
Focus, prima mea expoziţie personală, dar şi cea pe care am avut-o recent în
România, în octombrie, intitulată Nhat Ky Mau,
titlul vietnamez care înseamnă Jurnal în culori, o expoziţie pe tematică
vietnameză, asiatică.
Sergiu Moise ne-a
mărturisit că, inevitabil, cultura asiatică îl inspiră în pictură.
Reprezentările lui figurative propun mereu, într-un stil dinamic, personaje
desprinse din lumea vietnameză. Deşi, în majoritatea lucrărilor, Sergiu Moise
foloseşte tehnica picturii în ulei, în anii petrecuţi în Vietnam a reuşit să
stăpânească şi tehnici tradiţionale cum ar fi
picturile de mătase, dar şi realizarea de scrisori.
Atunci când trăieşti
într-un loc, chiar dacă nu îţi dai seama, eşti inspirat şi influenţat de acel
loc. Să zicem că nu folosesc motive tradiţionale de acolo, dar se regăsesc în
temele pe care le abordez, prin personajele pe care le reprezint figurativ, nu
abstract, cu trăsături vietameze. În special, pictez personaje, dar nu neapărat
portrete. Prin personajele pe care le redau, transmit o idee, un sentiment sau
o trăire. Nu pictez un personaj static. Acel personaj poate exprima un
conflict, o idee, o trăire.
Pentru următorii
ani, Sergiu Moise îşi doreşte să expună în România, pentru a cunoaşte mai bine
fenomenul artistic de aici. Şi-a păstrat însă gustul pentru aventura pe
continentul asiatic şi speră să se poată întoarce în acea lume care îl fascinează
şi îl inspiră atât de mult. Aş vrea să mai rămân în România şi să
mai am diverse expoziţii, să iau parte şi să fiu parte, cât de puţin, din scena
artistică de aici. După aceea, aş vrea să mă întorc în zona asiatică. Dacă nu
neapărat în Vietnam, poate în altă ţară. Aş prefera Taiwanul, pentru că am fost
acolo în două rânduri şi m-a atras.
Iubitorii de artă
îl pot găsi pe Sergiu Moise atât pe site-ul web sergiumoise.com, cât şi pe
pagina de Facebook cu acelaşi nume.