Tudor Ştefănescu – tânărul care se pregăteşte să devină profu’ de istorie

Tudor Ştefănescu are 29 de ani şi este membru al filialei Italia a Ligii Studenţilor Români din Străinătate.

Sorin Iordan, 13.09.2022, 10:48

Tudor
Ştefănescu are 29 de ani şi este membru al filialei Italia a Ligii Studenţilor
Români din Străinătate. S-a născut în oraşul Turda, însă a copilărit şi studiat
la Cluj-Napoca. A obţinut o licenţă în istorie generală, apoi un master în
istorie medievală la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii
Babeș-Bolyai. În 2017, a obţinut o bursă Erasmus şi a studiat 6 luni la
Universitatea Roma Tre. I-a plăcut atât de mult în Italia încât, în 2020 a
decis să se întoarcă pentru a-şi definitiva studiile. În prezent este doctorand
la Facultatea de Litere și Filosofie a Universităţii Tor Vergata
din Roma. Povesteşte că a fost admis în plină pandemie, fapt care a complicat
lucrurile, însă a reuşit să găsească o soluţie pentru a putea participa la
cursuri.

Eu am avut noroc imediat
după ce am intrat la doctorat că, vorbind şi cu directoarea şi cu şefii acelui
departament şi fiind situaţia destul de neobişnuită, mi-au permis să rămân
acasă. Ei începuseră să organizeze cursurile la doctorat online şi mi-au permis
să rămân în Cluj jumătate de an, până în iulie 2021, perioadă în care sigur am
lucrat, am intrat în contact cu noul coordonator al tezei, am discutat, am
început să lucrez la teză, doar că lucram de acasă din Cluj, eu fiind înscris,
de fapt, în Roma. Am ajuns în Roma pentru doctorat în iulie 2021.

Tudor
a auzit întâmplător de Liga Studenţilor Români din Străinătate în perioada în
care era student Erasmus. Căuta cazare la Roma şi a contactat organizaţia
pentru a cere informaţii şi ajutor. Spune că i-a plăcut foarte mult
interacţiunea cu membrii Ligii aşa că a decis să li se alăture.

Cât am stat în Cluj
comunicam cu cei din LSRS, dar online. Şi făceam proiecte. Spre exemplu
Atelierul de Lectură – o serie de webinarii, de conferinţe video în care
invitam scriitori şi povesteam despre diverse cărţi şi a fost interesant să fac
parte dintr-o echipă, să lucrăm la distanţă, voluntar bineînţeles, pentru o perioadă
destul de mare de timp. Ne-am concentrat, în ultimul timp, pe alte proiecte.
După ce s-a terminat pandemia am început să organizăm şi proiecte în aer liber.
De exemplu, la 1 Martie am făcut un târg de mărţişoare la Roma, mărţişoare
făcute manual, de noi, de studenţi, şi pe care le-am împărţit într-un parc,
trecătorilor. Am organizat şi Ziua Iei, în 24 iunie, tot offline, tot în aer
liber. Am încercat, după ce s-a terminat pandemia, să organizăm evenimente la
care să vină oameni şi să avem o comunicare unu la unu. Legat de alte proiecte
pot să aduc în discuţie, de exemplu, proiectul IDEE Europa, în care am
organizat o serie de webinarii în care invitam experţi din diverse domenii -
economie, medicină, educaţie, digitalizare – cu care aveam o discuţie despre
cum noi ne putem implica activ în viitorul Uniunii Europene.

Cum
aţi marcat Ziua Limbii Române?

LSRS a lansat un concurs
de creativitate prin care îi invităm pe toţi copii români născuţi în Italia, cu
vârste între 10 şi 25 de ani, să ne trimită texte, desene, fotografii prin care
să povestească cum a fost în vacanţă sau care sunt cele mai frumoase amintiri
legate de România. Concursul a început la 31 august, perioada de înscriere este
până la 31 octombrie, după care premierea celor care trimit cele mai frumoase
lucrări va fi la 1 Decembrie, de Ziua Naţională. Scopul proiectului este tocmai
să promovăm limba română printre copii români născuţi aici, în Italia, şi să
încercăm să le insuflăm o anumită dorinţă de a se conecta cu ţara, pentru că în
foarte multe cazuri copii sunt rupţi de tot ce înseamnă cultura şi limba
română.

Tudor
Ştefănescu îşi doreşte să ajungă la catedră. Vrea să scrie o carte şi să devină
profesor să-i ajute şi pe alţii să desluşească misterele istoriei. Spune că
este deschis să se repatrieze şi să le predea istorie tinerilor români.

Eu îmi propun să predau
istoria în mediul universitar, dar de asemenea sunt deschis şi către mediul
pre-universitar. Şi, sigur, să cercetez în continuare, să public o carte. În
România mi-aş dori să vin să predau mai ales ceea ce eu n-am avut ocazia să
învăţ la noi şi să încerc să aduc o contribuţie în istoriografie.