Roxana Ungurenuş – Comunicatorul LSRS care ajută la proiectarea de spitale în Marea Britanie

Roxana Ungurenuş este din Piteşti şi are 22 de ani. Studiază arhitectură la Universitatea Sheffield din Marea Britanie şi este vicepreşedinte al Ligii Studenţilor Români din Străinătate, responsabil de Comunicare.

Sorin Iordan, 11.05.2021, 13:13

Roxana Ungurenuş este din
Piteşti şi are 22 de ani. Studiază arhitectură la Universitatea Sheffield din
Marea Britanie şi este vicepreşedinte al Ligii Studenţilor Români din
Străinătate, responsabil de Comunicare. A ajuns în Regatul Unit în 2017,
imediat după ce a absolvit liceul, iar hotărea de a-şi continua studile acolo a
luat-o încă din perioada gimnaziului. Spune că s-a acomodat rapid stilului de
viaţă britanic, în mare parte graţie faptului că UK este un spaţiu cosmopolit
şi internaţional, gazdă primitoare a numeroase culturi şi tradiţii.

În
Marea Britanie eram destul de convinsă că o să ajung. Mediul universitar din
Anglia este foarte internaţional. Ei, înainte de Brexit cel puţin, luau sute de
studenţi internaţionali pe an aşa că au dezvoltat programele în aşa fel încât
să te ajute să te acomodezi foarte uşor. Facultatea te ajută cu foarte multe
lucruri: să-ţi găseşti cămin, să-ţi deschizi cont la bancă, să te orientezi.
Iar o parte un pic dificilă a fost vremea, limba, accentele. Eu sunt în partea
de nord a Angliei aşa că lumea aici vorbeşte foarte diferit de limba academică,
dar în mare parte pentru mine a fost o experienţă foarte plăcută şi integrarea
mea a fost foarte foarte uşoară.

A devenit membru al LSRS în
urmă cu un an şi spune că a găsit o comunitate deschisă, de oameni extrem de
frumoşi. A preluat partea care ţine de
imaginea organizaţiei şi de prezenţa online, dar şi-a propus să înţeleagă şi
problemele cu care se confruntă studenţii români plecaţi la studii şi să le
ofere acestora atât informaţii, cât şi ajutor.

Eu mă ocup de campaniile pe
care noi le dezvoltăm pe social media, mă ocup de site-ul LSRS. Ce încerc eu să
fac este să ne conectăm cu comunitatea şi să înţeleg de ce au nevoie studenţii
în străinătate. De exemplu, recent am deschis nişte campanii pe partea de
cultură, de şoc cultural, de apropiere culturală. Mă ocup de site-ul LSRS. Tot
aşa încerc să mă pun în poziţia unui student în străinătate şi să văd de ce are
nevoie şi ce ar vrea să vadă prin noi. De partea de media, de presă. În
momentul în care avem proiecte foarte mari, cum este Forumul Studenţilor
(Români de Pretutindeni – n.r.) sau INTU (Platforma de Internshipuri pentru
Studenţii Români de Pretutindeni – n.r.) încerc să fac ca proiectele acestea să
ajungă la cât mai mulţi oameni pentru ca lumea să ştie despre ce activităţi
facem noi şi ce iniţiative avem.

Viaţa
de student peste hotare poate fi spectaculoasă, incitantă şi plină de
satisfacţii, însă nu este lipsită de situaţii neplăcute, de momente grele sau
de incertitudini. Am întrebat-o pe Roxana care sunt cele mai des întâlnite
probleme cu care se confruntă tinerii români aflaţi la studii în străinătate.

Majoritatea
studenţilor se confruntă cu acest şoc cultural de care vorbeam. Prima parte, în
momentul în care ajungi în străinătate, este foarte frumoasă pentru că totul
este nou şi apoi cumva o ia în jos după o vreme şi începi să ai anumite
probleme de adaptare. Bineînţeles, studenţii din străinătate se lovesc şi de
probleme ce ţin de sănătatea mintală şi noi din LSRS încercăm să facem
întâlniri pe această problemă şi să încercăm să discutăm cât mai mult despre
chestia asta, pentru că este şi o vârstă, poate, la care începi să-ţi pui
anumite întrebări şi începi să ai anumite gânduri. Asta este una dintre cele
mai mari probleme. Iar apoi vin altele: susţinerea financiară pe parcursul
studiilor, accesul la diferite burse, de a avea un loc de muncă în paralel cu
facultatea sau nu.

Roxana
este în prezent arhitect în cadrul companiei Building Design Partnership şi
ajută la proiectarea de spitale. Spune
că mai are mult de lucrat şi de învăţat. În 2022, se va înscrie la master, iar
apoi o aşteaptă câţiva ani de muncă până va putea susţine examentul pentru
obţinerea acreditării. Îşi doreşte să se revină în ţară, motiv pentru care
lucrează în structura centrală a LSRS, unde, spunea ea, se regăsesc în special
oameni care au o afinitate către întoarcerea în România.

Eu
am plecat cu gândul să mă întorc. Eu am plecat cu gândul că aici vin să învăţ
arhitectură, să învăţ să profesez, şi apoi să mă întorc să fac acelaşi lucru în
România. Că va fi mai târziu sau mai devreme decât voiam eu la început asta vom
vedea. Că voi mai încerca să mai trăiesc şi prin alte ţări să învăţ şi din alte
culturi cum se face acel subiect, din nou, s-ar putea întâmpla, dar la un
moment dat, ulterior, aş vrea să mă întorc în România şi să aplic absolut tot
ce am învăţat sau, dacă îmi este imposibil, măcar aici sau oriunde ar fi să
profesez cumva să fac ceva care să aibă impact asupra comunităţii româneşti sau
asupra României.