Robert Stredie, la final de mandat la conducerea LSRS

Robert Stredie s-a născut în judeţul Botoşani şi are 24 de ani. L-aţi cunoscut în urmă cu un an şi jumătate când a fost invitatul rubricii noastre.

Sorin Iordan, 22.03.2022, 16:16

Robert Stredie s-a născut în judeţul Botoşani şi are 24 de ani. L-aţi cunoscut în urmă cu un an şi jumătate când a fost invitatul rubricii noastre. Timp de doi ani, Robert a condus destinele uneia dintre cele mai importante organizaţii ale românilor de peste hotare, Liga Studenţilor Români din Străinătate. În decembrie anul trecut, LSRS a organizat noi alegeri generale, iar Robert a predat frâiele colegilor săi. Iată cum vede el cei doi ani în care s-a aflat la conducerea asociaţiei.

Complicat. Cu bune şi cu rele, cu bucurii, cu reuşite. Cu de toate, hai să zicem aşa. Vreau să subliniez faptul că, atunci când vorbim de realizări sunt ale Ligii şi ale colegilor mei care au lucrat alături de mine şi cu care am făcut echipă. Una dintre cele mai importante realizări a fost că am reuşit să ne facem remarcaţi ca fiind una dintre cele mai importante organizaţii studenţeşti din ţară. Adică, am ajuns la masa discuţiilor la Ministerul Afacerilor Externe, dar şi mai important la Ministerul Educaţiei, alături de principalele organizaţii studenţeşti care existau deja şi erau la masa discuţiilor. Bineînţeles că degeaba ai parteneriate dacă nu ai şi iniţiative, nu ai şi proiecte pentru ca instituţiile respective să te recunoască ca fiind importantă pentru societatea studenţească. Deci, pe lângă multe proiecte, cred că cel mai important aspect a fost că până în momentul acela (al preluării mandatului – n.r.) Liga s-a orientat foarte mult în afară, iar cred că pe mandatul meu Liga a reuşit să-şi facă simţită mai mult prezenţa în ţară, în România.

L-am rugat pe Robert să-mi spună care au fost iniţiativele de referinţă pe care Liga le-a avut în ultimul timp. Din multitiudinea de proiecte, s-a oprit la cel despre care apreciază că a fost cel mai important: prima ediţie a Forumului Studenţilor Români de Pretutindeni.

Cred că cel mai important proiect la care am lucrat alături de colegii noştri a fost Forumul Studenţilor Români de Pretutindeni, care a avut loc în al doilea an de mandat. Forumul acesta are un potenţial enorm şi este cu atât mai important pentru faptul că nu suntem doar noi organizatori principali, ci şi restul organizaţiilor de studenţi din ţară, principalele federaţii de studenţi din ţară. Am avut parte de un raspuns foarte pozitiv şi o relaţie foarte bună cu instituţiile statului. S-a vorbit foarte mult despre acest proiect şi după finalizarea acestuia. Iar pe scurt, despre ce a fost acest forum: am adunat studenţi de peste tot din lume pentru a discuta despre diferite teme. Am vorbit despre mediul înconjurător, despre energie. Am discutat despre afaceri externe, educaţie, despre situaţia medicală din ţară, despre diferite teme din acest spectru. Şi la final, am venit cu o serie de recomandări, o serie de propuneri, o serie de concluzii, pe care le-am dat instituţiilor partenere. Unul dintre cei mai importanţi parteneri în cadrul proiectului a fost Departamentul pentru Sustenabilitate Durbailă, care va rămâne în continuare alături de noi.

Robert spune că la momentul la care a preluat conducerea LSRS, organizaţia avea aproximativ 200 de voluntari, un număr similar cu cel din prezent. Cosideră pozitiv faptul că nu au existat mari fluctuaţii şi crede că unul dintre atributele principale ale Ligii îi reprezintă eficienţa membrilor săi. Dacă ar putea schimba ceva, atunci ar încerca să fie mai realist şi să nu se mai încreadă aşa de uşor în promisiunile politicienilor. Privind însă către viitor, Robert spune că a îmbrăţişat o latură a sa pe care a ţinut-o ascunsă foarte multă vreme.

Ca orice tânăr, am încercat mult timp să-mi găsesc drumul, să înţeleg ce îmi doresc să fac, ce este bine pentru mine să fac, ce mă simt foarte bine să fac. De mai bine de un an studiez muzică – voce, chitară, pian. Am început să merg foarte mult pe latura aceasta artistică, dar am să activez în continuarea în ONG-uri, în organizaţii non-profit, în iniţiative civice pentru că, cred eu că, e nevoie în continuare de treaba asta şi e un mod de a trăi pe care mi l-am format până în prezent.