Radu Sava, fostul lider al LSRS China

Radu Sava are 26 de ani, este originar din Carei, judeţul Satu Mare, şi a condus filiala din China a Ligii Studenţilor Români din Străinătate.

Sorin Iordan, 03.08.2021, 08:45

Radu Sava are 26 de ani, este originar din Carei,
judeţul Satu Mare, şi a condus filiala din China a Ligii Studenţilor Români din
Străinătate. Radu a ajuns prima oară în statul asiatic în 2015, atunci când a
beneficiat de un schimb intersemestrial între Universitatea din Cluj şi
instituţia de învăţământ parteneră din China. A petrecut un semestru acolo,
perioadă în care a început activitatea în cadrul LSRS China. A revenit în
România, însă în 2017 s-a întors în China în calitate de bursier pentru un
master în politică chineză şi politică externă la Universitatea Tsinghua din
Beijing. L-am întrebat pe Radu cum s-a acomodat cu stilul de viaţă foarte
diferit.

Prima dată când am ajuns în China ţin minte că am avut o
senzaţie de singurătate. Diferenţele fizice sunt evidente şi asta atrage foarte
multe priviri. Cred că cel mai greu a fost nu neapărat să mă văd pe mine însumi
în cadrul unei comunităţi asiatice, să mă adaptez la regulile lor, ci faptul că
eram nevoit să-mi construiesc o lume oarecum paralelă şi să-mi fac un network,
o reţea de suport mult mai consolidată decât în occident. Mă rog, aveam
probleme care, probabil, sună foarte ciudat, dar noi când am ajuns acolo, de
pildă, n-am avut o saltea. Adică în Europa nici nu s-ar imagina aşa ceva. Da,
chinezii nu dorm pe saltea, adică, mă rog, au saltele dar sunt foarte subţiri,
nu e acelaşi concept. Aveam program de apă caldă, limită de consum de
electricitate. Mie mi-a fost mult mai greu să mă adaaptez la chestiunile astea
de zi cu zi. Evident, am avut şi un şoc cultural în ceea ce priveşte maniera în
care se desfăşoară actul educaţional. Ai mult mai puţin feedback din partea
profesorilor pentru că în culturile asiatice profesorii sunt consideraţi
superiori, adică abordarea occidentală care tinde să fie mult mai de la egal la
egal, bazată foarte mult pe feedback, pe comunicare, pe o apropiere a
profesorului de student nu e în concordanţă cu perspectiva asiatică. Dar, să
vedem şi partea bună a lucrurilor: o experienţă de genul acesta te învaţă să
fii mult mai adaptabil, să fii mult mai flexibil şi să şti mult mai bine ce-ţi
doreşti de la tine însuţi, de la oamenii din jur şi, în general, de la viaţă.

Radu Sava a preluat conducerea LSRS China în 2018,
iar în mandatul său organizaţia avea între 8 şi 11 membri, în vreme ce la
Beijing erau aproximativ 60 de studenţi români. Spune că a încercat un
recensământ al acestora în toată China, dar nu a reuşit să-l încheie din cauză
că le-a lipsit sprijinul financiar şi logistic de a acoperi oraşele chineze
extrem de dens populate. Cu toate acestea, LSRS China a readus România în
atenţia instituţiilor de învăţământ superior şi a tinerilor chinezi.

Am încercat foarte mult să reactivăm componenta de reprezentare
la diferite târguri care se organizează regulat în universităţile chineze, am
demarat proiect de recensământ al studenţilor români, am încercat să obţinem
sprijin din partea ambasadei României de la Beijing. Acolo erau mai multe
chestiuni implicate, printre care şi reactivarea pe plan local a acordului
dintre Ministerul de Externe şi LSRS, un acord cadru prin care studenţii români
pot fi recomandaţi de LSRS pentru a participa la stagii de pregătire la
misiunile diplomatice şi consulare ale României în străinătate. Pe partea de
reprezentare, am încercat să reprezentăm România la universitatea la care am
studiat. Tsinghua a fost universitatea care,
în 1950, a găzduit primii studenţi străini din China nouă, din China
postbelică, printre care şi cinci cetăţeni români, deci o universitate cu
valenţe foarte importante pentru relaţiile româno-chineze, şi tocmai din acest
motiv am fost foarte concentrat să reuşim să mobilizăm resursele pe care le
aveam la dispoziţie, atât umane cât şi materiale, şi să facem un stand pentru
România, să avem acel contact cu studenţi chinezi de la o universiate de top
care să cunoască România, să interacţioneze cu români şi să aibă o imagine,
măcar de ansamblu, pozitivă asupra României. Pe lângă reprezentarea efectivă la
târguri de profil, am reuşit să ţin o prelegere la Universitatea Tsinghua
despre modele de construire a unor comunităţi în afara graniţelor unei ţări şi
am dat exemplu, evident, experienţa LSRS şi experienţa studenţilor români de
pretutindeni.

Radu Sava s-a întors în România şi publicat o carte
despre relaţiile româno-chineze. Este vorba despre Reflecţii asupra relaţiilor
româno-chineze la 70 de ani de raporturi diplomatice – convorbiri cu Excelenţa
Sa Ambasadorul Romulus Ioan Budura, apărută în 2020 la editura Editura
Universităţii Lucian Blaga din Sibiu. În prezent, Radu ocupă o funcţie în
administraţia centrală şi, în paralel, urmează studii doctorale. L-am întrebat
de ce s-a întors şi mi-a răspuns enigmatic: pentru că are un plan.

Am considerat că mediul academic din România are nevoie de un
suflu nou pe partea de Asia şi m-am întors cu un plan foarte concret. M-am
întors nu doar la familia mea, la prietenii mei şi la tot ce îmi plăcea înainte
şi la tot cu ce fusesem obişnuit, ci m-am întors la ceva mai mult de atât. M-am
întors cu o perspectivă într-un domeniu la care aş vrea să contribui într-un
mod în care nu s-a mai întâmplat în ultimii ani. M-am întors cu un plan de a
sonda potenţialul României în materie de relaţii internaţionale în zona Asiei
de est.