Marius Stănciulescu – noul vice-coordonator al LSRS Japonia
Marius Stănciulescu are 21 de ani şi este vice-coordonator al filialei Japonia a Ligii Studenţilor Români din Străinătate.
Sorin Iordan, 28.06.2022, 16:26
Marius Stănciulescu are 21 de ani şi este vice-coordonator al filialei Japonia a Ligii Studenţilor Români din Străinătate. S-a născut la Bucureşti şi după ce a absolvit clasa de informatică a Liceului „Tudor Vianu”, a decis să se înscrie pentru bursa Mext, oferită de Guvernul Japoniei. Spune că a ales statul nipon pentru că, pe de o parte, i-a surâs ideea de a studia acolo, şi pe de altă parte, pentru că rude de-ale sale au locuit o perioadă în Japonia şi i-au povestit despre cum se trăieşte în insule. Marius a obţinut o bursă de studii la Facultatea de Biologie a Universităţii din Kobe, iar în septembrie 2020, a ajuns pe tărâm nipon. Despre acomodare spune că s-a încheiat foarte rapid.
„Mi-a luat, sincer, nu foarte mult timp să mă obişnuiesc. Am plecat de acasă intenţionând să învăţ şi limba, nu ştiam foarte bine limba, şi să mă adaptez şi la cultură fiindcă am zis că dacă tot stau aici 4 ani hai să mă bucur de ăştia 4 ani. Aşa că am încercat, pe cât se poate, să introduc cultura japoneză în viaţa mea, să mă comport cum se comportă ei şi nu a durat foarte mult. În primele 3 luni, cred că deja mă obişnuisem cu totul, nu mi se mai părea că sunt plecat de acasă. Eram obişnuit cu ideea că sunt în Japonia.
Despre LSRS a auzit de la un nou prieten pe care şi l-a făcut odată ajuns în Japonia, nimeni altul decât Robert Pitiş, şeful filialei nipone, pe care l-am avut invitat în rubrica noastră în luna mai. Marius spune că a decis să se alăture organizaţiei pentru că sunt puţini tineri români acolo, iar Liga le oferă posibilitatea de ţine strânsă comunitatea.
„Am zis că mie mi-a fost greu să aflu informaţii despre cum se ajunge în Japonia şi a trebuit să stau mult să caut despre bursa asta, despre cum ajung aici şi ce trebuie să fac când ajung aici, aşa că am, zis că vreau să mă implic să-i ajut pe cei care vor să vină aici să le fie mai uşor decât mi-a fost mie. La început eram foarte puţini. Eram, încă, în perioada de recrutare. Erau doar 3 membri activi şi după ne-am dublat. Pe la început încercam să facem activităţi care să atragă atenţia publicului din România şi ne uitam la lucruri care sunt populare printre tineri precum anime-urile, manga, dramele japoneze, muzica japoneză. Încercam să atragem atenţia în special pe Instagram fiindcă acolo ne-am gândit noi că stau cei mai mulţi tineri. Voiam să ştie cât mai mulţi oameni despre noi şi dacă au o problemă să ştie că pot să vină la noi. Majoritatea activităţii noastre se desfăşura online. Restricţiile din Japonia nu prea ne-au afectat.”
Marius a preluat funcţia de conducere în cadrul LSRS Japonia în ianuarie 2022. Singurul obiectiv pe care şi l-a stabilit este să facă informaţiile despre oportunităţile de studiu în Japonia cât mai uşor de găsit de către tinerii din România.
„Atunci când am aplicat eu la bursă foarte puţini oameni ştiau despre existenţa acestei burse şi cred că asta afectează şi numărul de români care sunt în Japonia, deoarece dacă nu ştii că există posibilitatea să vii aici, nu cred că e uşor să te gîndeşti că poţi să mergi în Japonia să studiezi. Recent, am făcut o serie de webinare pentru elevii de la Liceul Ion Creangă, care studiază japoneza, şi pentru alte instituţii private. Am tot încercat să contactăm instituţii care predau limba japoneză şi să le prezentăm studenţilor de acolo posibilităţi de studiu în Japonia. Suntem şase în filială şi poate mai sunt alţi şase care nu sunt membri ai filialei. E un număr foarte mic de români pe care îi cunoaştem. Avem o legătură destul de strânsă chiar şi cu cei care nu sunt în filială. Suntem prieteni, fiindcă fiind aşa de puţini, evident ne-am împrietenit uşor unii cu alţii.”
Marius Stănciulescu spune că deşi îi place în Japonia, este foarte departe de casă şi de familie. Se gândeşte să părăsească ţara soarelui răsare şi să revină pe continentul european, unde să-şi continue studiile. Nu vrea să revină la studii în România, pentru că, spune el, sunt instituţii de învăţământ mult mai bune în Europa, însă nu exclude o repatriere pentru a lucra aici.
„În biologie nu prea poţi să faci nimic doar cu facultatea aşa că plănuiesc să fac şi master şi doctorat şi să intru într-un laborator de cercetare şi acolo să fac cercetare în domeniul medicamentelor sau în domeniul medical. Poate, după ce mi-am luat masterul ori doctoratul să mă întorc în România, eventual să găsesc în România un laborator în care să lucrez.”
