Larisa Neculai – voluntarul LSRS Marea Britanie care se pregăteşte pentru terapia prin muzică
Larisa Neculai are 24 de ani şi este voluntar în cadrul Ligii Studenţilor Români din Străinătate, filiala Marea Britanie
Sorin Iordan, 20.07.2021, 15:15
Larisa
Neculai are 24 de
ani şi este voluntar în cadrul Ligii Studenţilor Români din Străinătate,
filiala Marea Britanie. S-a născut în satul
Adjudeni, de lângă Roman în Moldova şi de copil a urmat cursuri de orgă. A
ajuns apoi la Liceul de Muzică din Bacău, unde a studiat muzică uşoară, pentru
ca la facultate să aleagă muzicologie. Larisa spune că prin anul doi a simţit
că îi lipseşte ceva şi acela a fost momentul în care a aflat de muzicoterapie.
Cum în România nu prea avea oportunităţi de studiu al acestui domeniu, s-a
decis să plece în străinătate şi acum urmează cursurile de master în
muzicoterapie ale University of the West of England din Bristol. Am întrebat-o
pe Larisa cum a fost primul ei contact cu muzicoterapia în Marea Britanie.
Muzicoterapia este o profesie noua chiar şi în Marea Britanie
şi am fost foarte surprinsă, când am ajuns în prima zi de master, să văd că
suntem un grup de studenţi foarte divers, de la 23-24 de ani, eram aproape cea
mai tânără, până la 63 de ani, cu profesii foarte diferite în spate şi cu
modalităţi de gândire foarte diferite. Am fost surprinsă să văd că, din punct
de vedere cultural, nu era o diversitate atât de mare şi mi-a fost greu ca
student să mă integrez din punctul acesta de vedere, dar ce vreau să subliniez
este că asta înseamnă că dacă este la început aici, există o grămadă de loc
pentru România să se dezvolte şi că oricine este binevenit la orice vârstă să
pornească către cariera aceasta. Cum am pornit eu şi ce-am crezut eu că o să se
întâmple este că o să fac muzică cu copii cu dizabilităţi şi asta chair asta
s-a întâmplat anul acesta, dar profesia se duce mult mai departe. Ar trebui
menţionat că poate fi împărţită în două mari direcţii şi anume muzicoterapia
activă, când, spre exemplu, stăm cu instrumentul pe covor cu clientul şi
improvizăm împreună şi ne preocupăm foarte mult de partea terapeutică şi gândim
foarte mult ce se îmtâmplă şi ce ne comunică clientul, dar există şi partea de
muzicoterapie receptivă, adică atunci când ascultăm muzică cu anumite
scopuri.
Larisa
a ajuns în Marea Britanie în septembrie 2020 şi acolo, din dorinţa de a face
parte dintr-o comunitate, a luat contact cu Liga Studenţilor. Spune că i-a
plăcut dintotdeauna să facă voluntariat, aşa că a devenit membru şi şi-a adus
aportul la câteva proiecte derulate atât anul trecut cât şi în 2021.
Contribuţia mea a fost una modestă şi e foarte important de
menţionat că am lucrat la distanţă şi sunt nişte circumstanţe speciale, care
într-adevăr, oricât de mult am muncii, conexiunea este diferită faţă de aceea
în care am fi lucrat mai mult în apropiere sau ne-am fi cunoscut poate puţin
mai bine. Cel mai drag mi-a fost să lucrez pentru conferinţa din noiembrie
(2020 – n.r.) , Conferinţa studenţilor, profesioniştilor şi cercetătorilor
români din Marea Britanie. Mi s-a părut foarte important pentru mine, care
veneam dintr-o zonă diferită combinând muzica şi terapia, să particip la
evenimente în care să înţeleg un alt grup de studenţi din Marea Britanie, care
sunt preocupaţi de economie, care sunt preocupaţi de politică şi aşa mai
departe şi bineînţeles am luat parte şi la alte conferinţe pe astfel de teme.
Implicarea mea acum, în perioada care vine, este puţin ambiguă, să zicem,
pentru că eu tocmai am schimbat oraşul, ceea ce înseamnă că m-am îndepărtat
cumva de Londra, unde cea mai mare parte din echipă se află, şi încă mă întreb
care va mai fi rolul meu acum, încerc să-mi definesc rolul, dar ceea ce aş
putea să menţionez că este foarte important şi s-a lucrat o perioadă este
Ghidul Studentului, pentru că în contextul Brexit, care schimbă circumstanţele
viitorilor studenţi din România care ar dori să vină aici, este foarte important
să existe acces la informaţie pe care noi, fiind deja aici şi având anumite
experienţe, putem să le-o oferim.
Muzicoterapia
necesită foarte multă supervizare, motiv pentru care Larisa Neculai nu ştie
dacă se va putea întoarce în ţară imediat după finalizarea studiilor. Spune că
ar fi poate mai indicat să mai rămână în Marea Britanie câţiva ani pentru a
beneficia de îndrumare şi pentru a dobândi şi mai multe abilităţi de
antreprenoriat, care-i vor fi necesare pentru a putea pune pe picioare un centru
pentru terapie prin muzică în România.
De ce vreau să mă întorc acasă e pentru că, sigur am doar un an
de când sunt aici şi nu a fost cel mai grozav an pentru că a fost în timpul
pandemiei, dar pentru mine este foarte importantă cultura noastră, sunt foarte
legată de comunitatea de acasă, de ceea ce am construit acolo, şi constant ce
lucrez la facultate gândesc prin filtrul cum se pliază asta pe contextul din
România şi întrebările pe care le adresez profesorilor, la fel, sunt acestea:
cum ar putea, de exemplu, fi inclusă
supervizarea de aici într-un context în România, cum a pornit muzicoterapia ca
profesie aici şi ce puteam noi prelua ca să mergem acasă. Aşadar, îmi doresc să
merg acasă şi nu aş spune că asta e în detrimentul carierei mele.