Eduard Oancea, un tânăr IT-ist revenit din Ţările de Jos

Eduard Oancea are 24 de ani şi este membru al Ligii Studenţilor Români din Străinătate.

Sorin Iordan, 12.10.2021, 09:57

Eduard
Oancea are 24 de ani şi este membru al Ligii Studenţilor Români din
Străinătate.

S-a
născut la Bucureşti şi povesteşte că a plecat în Regatul Ţărilor de Jos imediat
după ce a absolvit liceul în august 2016, după fata pe care o iubea. A studiat
information and communications technology şi software engineering la Fontys
University of Applied Sciences din Eindhoven şi spune că nu regretă niciun
moment alegerea făcută. De asemenea, nu a întâmpinat nicio dificultate în
procesul de acomodare, deşi s-a confruntat uneori cu discriminarea.

Nu mi-a fost greu, sincer. Am intrat în pâine din prima şi cu
facultatea, cu prietenii, cu colegii. Eu abia aşteptam să cunosc lume nouă, să
experimentez ceva diferit faţă de ce trăisem în România până atunci. Ca
diferenţe, sincer, cele mai mari ar fi modul în care oamenii se raportează unii
la alţii, la probleme, la simţul umorului şi la cum lucrează împreună. S-a
întâmplat de vreo două, trei ori să fim discriminaţi, de exemplu la intrarea în
cluburi. De exemplul, odată încercam să îmi leg bicicleta şi m-a întrebat un
tip de unde sunt, din România, şi m-a acuzat că încercam să o fur. Dar sunt chestii
izolate.

Eduard
a aflat de LSRS de la prietenii săi care participaseră la evenimente organizate
de Ligă. Se întâmpla prin 2018 când, aflat la începutul primului său
internship, a decis să se alăture filialei Olanda.

După doi ani şi jumătate de facultate aveam deja destulă
experienţă şi aş fi vrut să îi ajut şi pe alţii să se descurce mai bine, să nu
treacă prin problemele prin care am trecut şi eu şi care puteau fi evitate.
Tocmai mi-am încheiat, vara aceasta, mandatul de director de proiecte, iar acum
sunt un membru simplu şi îi ajut pe cei din departamentul de proiecte şi în
special pe directorul actual. Ghidez, ajut, fac sugestii. Din păcate eu am avut
mandatul pe perioada pandemiei şi nu am putut face atât de multe pe cât mi-aş
fi dorit, dar am avut o experienţă destul de bună în a menţine comunitatea
destul de unită în mediul online. Am organizat destul de multe game nights, am
organizat students talks prin care ne ajutam unii pe alţii să învăţăm. Recent,
am participat la o conferinţă cu departamentul de proiecte şi se plănuiesc nişte
chestii foarte mişto. Avem un team building plănuit, care se anticipează că o
să fie timp de două zile, adică o să fie mai lung decât ce am avut noi până
acum, avem o echipă nouă la coordonare. Sunt toţi foarte activi.

Pentru
Eduard, ultimii ani în Olanda cu restricţii cauzate de pandemie, nu au fost
uşori. Mulţi dintre prietenii săi au plecat în alte state sau au revenit în
România aşa că s-a simţit singur şi captiv. Spune că simţea nevoia unei guri de
aer aşa că a decis să se întoarcă în ţară. Acum lucrează la o companie de
implementări de cloud şi îşi doreşte să rămână în România şi să pună umărul la
procesul de modernizare a ţării şi de emanipare a cetăţenilor ei.

Deocamdată plănuiesc să rămân în ţară. Mă simt mult mai bine
aici decât mă simţeam în Olanda, dar rămân deschis la posibilitatea de a pleca
în alte părţi. Pe mine mă deranjează aşa că sunt foarte multe chestii pe care
le-am descoperit în Olanda şi nu le văd implementate aici în ţară şi aş vrea pe
termen mediu să văd dacă pot face ceva şi în legătură cu asta. Una poate să fie
infrastructura sau modul în care funcţionează instituţiile statului, cum
comunică cu cetăţenii. Şi mai sunt şi chestiuni soft, care nu sunt chiar
tangibile: acolo oamenii par mai dornici să se ajute reciproc decât ce văd aici
la noi şi cred că este o chestie care se poate educa şi învăţa de la alţii. Eu
am speranţa că se poate schimba ceva şi cu efortul fiecăruia dintre noi se
poate face asta şi cu atât mai mult al elor care au plecat în afară, au văzut
că se poate şi altfel şi că lucrurile pot funcţiona chiar mai bine.