Domeniu de cercetare – mecanisme de stimulare cognitivă

Horea Szedlacsek are 38 de ani şi este unul dintre tinerii care se afirmă în domeniul cercetării din România. Este pasionat de domeniul biochimiei.

Monica Chiorpec, 03.12.2019, 11:42

Horea Szedlacsek
are 38 de ani şi este unul dintre tinerii care se afirmă în domeniul cercetării
din România. Este pasionat de domeniul biochimiei, în care lucrează alături de
tatăl său, Profesorul Ştefan Eugen Szedlacsek,
coordonatorul Departamentul de Enzimologie al Institutului de Biochimie al
Academiei Române. Horea Szedlacsek O parte dintre cercetările noastre se
ocupă cu obţinerea unor molecule care au rol de stimulare cognitivă, nootropicele
sau cognitive enhancers. Pe piaţă, există deja molecule care au un efect
asemănător, ca modafinilul sau piracetamul. Cel din urmă chiar a fost o
moleculă creată de un român, într-un laborator din Belgia. Noi încercăm să
facem, după un alt mecanism pe care l-am studiat, nişte molecule noi, cu un
efect similar celor amintite. Eventual, dacă ajungem atât de departe, ne dorim
să facem un patent, un medicament nou.

Patentarea unui
nou medicament este un proces amplu, iar incidenţa drepturilor de proprietate
intelectuală trebuie avută în vedere ori de câte ori un grup de cercetători
intenţionează să lanseze un astfel de produs. Important este să
vedem dacă aceste molecule pe care le obţinem scapă de furcile caudine ale chestiunilor
legate de proprietatea intelectuală din lume. Nu suntem singurii în cursa
aceasta pentru a găsi molecule noi şi este foarte posibil ca alte grupuri de
cercetare să aibă deja drepturi sau să-şi fi patentat nişte molecule, astfel
încât nouă să nu mai permită să facem acelaşi lucru sau să ne reducă şansele de
a patenta ceea ce obţinem noi.

Horea Szedlacsek
este absolvent al Facultăţii de Chimie Industrială
a Universităţii Politehnice din Bucureşti. De asemenea, în anul 2013, a obţinut
titlul de Doctor în Chimie Tehnologică la Universitatea Tehnică din Darmstadt
(Germania). Cu toate acestea, a decis să se întoarcă în România pentru a-şi
continua cercetarea asupra mecanismelor de stimulare cognitivă. M-am gândit, am şi încercat, la un moment dat chiar am reuşit să mă
angajez în Germania. Dar cred că există un fel de incompatibilitate între felul
meu de a fi şi establishment-ul social din mediul industrial de acolo. Iar
această incompatibilitate m-a făcut să mă întorc. Nu spun că trebuie să fie
cazul oricărui român care ajunge acolo. Sunt, desigur, suficienţi români care
stau şi care chiar prosperă în firmele germane, dar acesta a fost cazul meu şi
nu regret că m-am întors.

Horea Szedlacsek
nu exclude posibilitatea de a-şi continua, în viitor, cariera în Occident. Până
atunci, însă, îşi doreşte să evolueze în cercetare în România: Probabil că statul în Germania sau o carieră în Germania ar fi un
avantaj pentru mine numai în momentul în care nu aş mai spera să progresez
profesional foarte mult într-o firmă germană, ci deja aş lucra acolo ca expert,
la un nivel de excelenţă la care să nu mai am multe de învăţat, ci de dovedit.
Probabil că, în acest fel, într-un mediu care aşteaptă foarte mult de la tine
şi care, după părerea mea, oferă destul de puţin, cred că ar putea fi, într-un
viitor oarecare, o reţetă de succes.

L-am întrebat pe
Horea Szedlacsek care este cel mai important lucru pentru un tânăr care şi-ar
dori să urmeze o carieră în cercetare. Cred că cel mai important lucru este
comunitatea, comunicarea cu nişte oameni cu care să avem afinităţi. Cred că
acesta este cel mai important lucru pentru a obţine rezultate bune: chimia
dintre oameni. Asta contează. Dacă un tânăr vede o temă interesantă sau mai
multe teme interesante, să presupunem, din domeniul biochimiei, şi începe să
fie atras, este un pas bun. Dar pasul imediat următor, după părerea mea, este
să găsească nişte oameni, un om, un mentor cu care să comunice foarte bine şi
să crească într-un mediu care să îi fie agreabil, în care să se simtă bine.

Iar în ceea ce
priveşte prezentul şi viitorul cercetării româneşti, Horea Szedlacsek este
optimist. De ceva ani, există mai multă coerenţă.
Există Asociaţia Ad Astra, unde oamenii sunt uniţi şi au avut ceva realizări.
Da, mai ales că românii din diaspora care lucrează în cercetare, şi sunt mulţi,
nu îşi uită ţara. Cumva, există o conştiinţă internaţională privind destinul
cercetării româneşti, iar din acest punct de vedere lucrurile nu au fost lăsate
uitării. Eu cred că lucrurile se îndreaptă într-o direcţie bună.

Scopul Asociaţiei Ad Astra este sprijinirea şi promovarea cercetării
ştiinţifice şi facilitarea comunicării între cercetătorii români din întreaga
lume. Cei interesaţi pot găsi mai multe informaţii pe site-ul web www.ad-astra.ro.