Denisa Calomfirescu, un arhitect al campaniilor LSRS

Denisa Calomfirescu are 23 de ani şi este parte a echipei de Grafică şi Design care lucrează în centrala Ligii Studenţilor Români din Străinătate.

Sorin Iordan, 26.10.2021, 16:16

Denisa
Calomfirescu are 23 de ani şi este parte a echipei de Grafică şi Design care
lucrează în centrala Ligii Studenţilor Români din Străinătate. S-a născut la
Bucureşti şi a absolvit Liceul German din Capitală. În urmă cu 4 ani a plecat
în Marea Britanie, unde a obţinut licenţa în arhitectură la Universitatea din
Newcastle. De peste o lună s-a mutat însă în Austria şi urmează cursurile de
master în arhitectură ale Universităţii Tehnice din Viena. Spune că, în ciuda
prejudecăţilor britanicilor, s-a acomodat rapid şi a reuşit să le schimbe
câtorva opiniile referitoare la români şi România.

De
câteva ori am auzit replica, că nu s-ar fi aşteptat din partea unei românce la
o performanţă academică aşa bună, sau să vin cu anumite răspunsuri, anumite
idei. Persoanele care mi-au spus lucrurile astea trăiau cumva cu impresia că în
România noi mergem la şcoală în căruţă şi că este o ţară de lumea a treia
efectiv şi când stăteau de vorbă cu o persoană din România, care vorbea engleza
fluent, care ştia despre ce vorbeşte atunci când deschide gura, asta i-a lăsat
puţin surprinşi. Dar, în rest, nu pot spune că am fost, nu ştiu, marginalizată.
N-am primit un tratament diferit pentru că provin din România.

Denisa s-a
alăturat echipei LSRS în decembrie 2020, într-o perioadă în care se afla într-o
tranziţie de la licenţa din UK la masterul din Austria. Pe atunci lucra pentru
un birou de arhitectură din Bucureşti şi a decis să se reconecteze la
experienţa de sudent în străinătate.

Alături
de colega mea Roxana, am creat anumite strategii de grafică şi de design pentru
postările pe care LSRS le realizează şi le publică pe reţelele de socializare.
Ne ocupăm de campanii, strategii, evenimente. Ne-am acupat de promovarea Galei
LSRS din 2021, am lucrat mai devreme, prin luna iulie, la o campanie de
promovare a vaccinării în România şi cum putem să facilităm accesul studenţilor
din străinătate în România, care este politica. Practic am încercat să punem
informaţia care este la liber pe internet pe platformele de social-media ale
LSRS într-un mod facil, accesibil şi uşor de înţeles. În momentul de faţă ne
concentrăm pe nişte campanii de recrutare, de asemenea dorim să pornim o
campanie a ajutorare a studenţilor care abia acum se mută în străinătate – cum
pot lua legătura cu filialele din ţările respective pentru a le uşura procesul
de tranziţie.

În perioada în care a lucrat ca proiectant, Denisa spune că a observat o stare de fapt care o deranjează şi anume că, în România clienţii decid mult prea multe aspecte ale planului de construcţie şi nu ţin cont de expertiza arhitecţilor, de context sau cel puţin de una dintre regulile nescrise, cea a bunului simţ. De aceea, spune Denisa, mediul construit din ţară nu arată
aşa cum ar trebui şi cum se poate observa în străinătate. Dacă se va întoarce
în ţară nu ştie încă. Îşi doreşte să revină, dar vrea să o facă atunci când va
avea un bagaj substanţial de cunoştinţe şi când speră că va putea face ceva
constructiv în domeniul arhitecturii.

În caz ideal mi-aş dori să mă întorc, însă nu pot spune dacă
asta se va întâmpla peste 10, 15, 20 de ani sau dacă se va întâmpla vreodată.
Zona mea de interes în arhitectură este lucrul cu clădirile de patrimoniu,
consolidarea lor şi adaptarea lor într-un mod sustenabil, care este un domeniu
de înaltă importanţă în România, sunt conştientă de asta. Tocmai de aceea în
timpul liber şi cât timp am stat în România am intrat în legătură cu diverse
ONG-uri care lucrează pe partea asta, m-am alăturat şi lor în anumite proiecte
de voluntariat. Momentan, însă, doresc să acumulez cât mai multă experienţă de
aici pentru ca în viitor, să zicem, dacă mă întorc în ţară să pot avea un imput
adevărat, să fie constructiv nu să mă întorc de dragul de a spune că m-am
întors. Într-adevăr îmi este greu. Îmi este dor de casă, îmi este dor de
părinţi, de cei dragi, dar cumva maturizarea mea m-a făcut să văd şi acest dor
altfel şi sunt sigură că toate lucrurile se vor întâmpla la momentul oportun
şi, momentan, mă concentrez pe evoluţia mea profesională.