Daniel Prelipcean, tânărul fizician care ciocnește particule în acceleratorul de la CERN

Daniel Prelipcean are 24 de ani este originar din Rădăuţi, judeţul Suceava şi conduce filiala din Elveţia a Ligii Studenţilor Români din Străinătate.

Sorin Iordan, 25.05.2021, 10:02

Daniel şi-a
obţinut licenţa în matematică-fizică, dar mai departe, la master, a ales fizica
particulelor elementare şi cum nu există un loc mai bun pentru studiul acestui
domeniu decât Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară, CERN, s-a mutat
la Geneva în iunie 2020, unde lucrează cu cel mai mare accelerator de particule
din lume.

În Elveţia am
ajuns prima dată acum doi ani, în 2019, pentru un Summer Student Internship, un
program de stagii de vară de trei luni în cadrul CERN şi m-am îndrăgostit de
CERN şi de ceea ce are de oferit zona Genevei şi am ales să revin pentru
master. La CERN este o bulă. Este o societate, eu aş numi-o utopică. Un amalgam
de naţionalităţi, de mentalităţi, cu oameni cu o educaţie foarte diversă, deci
mi-a fost foarte uşor să mă integrez fiind egal cu ceilalţi.

Primul
contact al lui Daniel cu LSRS s-a petrecut în Munchen la unul dintre
evenimentele de socializare organizate de Ligă, numit Meet the students.
Spune că a întâlnit nişte oameni foarte faini cu care a realizat că poate
construi ceva pentru sine şi pentru România.

Am devenit membru LSRS Germania. Am fost membru pentru
opt sau zece luni, după care m-am mutat în Elveţia pentru master. În Elveţia nu
a existat o filială LSRS activă şi mi-am propus să o reînfiinţez eu. Astfel am
făcut uz de toate cunoştinţele pe care le am în Elveţia şi suntem o filială
mică. Suntem şase oameni momentan şi încercăm să creştem. Ne-a fost un pic cam
greu în perioada asta pandemică cu creşterea deoarece nu putem să mergem fizic
la universiăţi. Ne-am axat doar în mediul online, care este oricum foarte plin
de tot felul de activităţi. Încercăm să facem un Ghid al Studenţilo şi să
începem să ne vedem, pe cât posibil. Deci suntem la început de drum şi vrem să
ne formăm o echipă, să stabilim un contact şi cu ambasada sau cu diferite
entităţi.

România
a devenit membru CERN în 2016, iar Daniel spune că, în prezent, în cadrul
institutului îşi desfăşoară activiteatea circa 230 de cercetători români şi 3-4
stundenţi de aceeaşi naţionalitate. L-am întrebat pe Daniel ce presupune
activitatea sa la acceleratorul de particule şi de ce este ea importantă.

Studiul meu este să văd cât
de multă radiaţie poate suporta acest accelerator, pentru că atunci când
ciocnim particule se produce o radiaţie foarte puternică, care este foarte
nocivă nu doar pentru corpul uman, ci şi pentru materialul în sine, pentru
electronice, pentru detectori. Atunci când facem cercetare, sau atunci când
facem ceva ce nu s-a mai făcut avem nevoie de metode ce nu s-au mai
implementat. De exemplu, la CERN a fost inventat Internetul în 1989 şi
menţionez asta pentru că acum, în perioada pandemică ne-am axat foarte mult pe
digital pe mediul online. Deci ce vreau să spun este, chair dacă facem ceva ce
pare neesenţial – fizica particulelor elementare – noi în această cercetare
dezvoltăm foarte multe aplicaţii care au un rol foarte important în viaţa de zi
cu zi. Şi aş menţiona detectorii de securitate la aeroport, detectorii pentru
catscans (radiografii ale sistemului osos – n.r.) sau pentru x-rays
(radiografii ale ţesuturilor moi – n.r.) în spital, deci facem aplicaţii
diverse.

Daniel
Prelipcean spune că a primit deja o confirmare pentru a continua cu un doctorat
în cadrul Organizaţiei Europene pentru Cercetare Nucleară. Pe termen mediu,
i-ar plăcea să rămână cercetător la CERN încă 5, 10 sau chiar 15 ani. În
prezent, este asistent de cercetare în cadrul Universităţii Suceava, într-o
colaborare cu CERN, şi mărturiseşte că, pe termen lung, vrea să revină acasă şi
să dechidă un departament de cercetare în fizica particulelor elementare la
Suceava.

România are
foarte mult potenţial şi, din ce simt, România merge în direcţia bună. Nu
plănuiesc să vin acasă mâine şi să încerc să mă lupt cu morile de vânt. Sper să
mă număr printre cei care vor veni peste cinci, zece, cincisprezece ani să pun
în practică ceva într-un ecosistem deja creat. Nu mă consider capabil să vin
acasă şi să schimb România, dar atunci când România începe să se schimbe, voi
veni şi o voi sprijini să se schimbe în direcţia pe care eu o consider cea
bună.