Cătălin Preda, LSRS UK: Românii din Marea Britanie să fie mai uniţi
Cătălin Preda are 20 de ani şi este coordonator adjunct al filialei din Marea Britanie a Ligii Studenţilor Români din Străinătate.
Sorin Iordan, 19.04.2022, 16:38
Cătălin Preda are 20 de ani şi este coordonator adjunct al filialei din Marea Britanie a Ligii Studenţilor Români din Străinătate. S-a născut în Curtea de Argeş şi a ajuns în Regatul Unit, în 2020, graţie serviciului Edmundo, ce le oferă tinerilor români informații, consiliere și asistență pentru admiterea la instituții de învățământ superior din Europa, Asia, Statele Unite și Canada. În prezent, Cătălin este în anul trei la University of Essex, unde studiază informatică. Spune că nu a avut probleme cu acomodarea la stilul de viaţă britanic şi nici nu s-a lovit de prejudecăţi referitoare la români.
Nu ştiu exact dacă e stitul de viaţă britanic, pentru că e stilul meu de viaţă. Îţi alegi cum să-ţi trăieşti viaţa aici. N-am avut probleme foarte mari. Provocările obişnuite cu time management-ul, să trăieşti singur în altă ţară, dar legat de cultură nu am avut probleme majore. După ce treci de confuzia iniţială cu faptul că merg pe altă parte a drumului şi nu te uiţi niciodată în direcţia corectă când treci strada, sau alte chestii dintr-acestea minore a fost destul de bine. Personal nu am avut probleme (cu discriminarea – n.r.) nu pot să vorbesc pentru toată lumea. Aici, la mine la facultate, este o comunitate, în primul rând, foarte internaţională, peste 100 de naţionalităţi, şi e un campus foarte divers, dar sunt şi foarte mulţi români, atât studenţi, cât şi oraş, în sine. Când merg în oraş aud măcar o persoană vorbind româneşte pe stradă.”
Cătălin a intrat în LSRS încă din primul an, după ce a urmat sfatul unei prietene din liceu rămase în ţară, care i-a spus că, dacă ar studia în străinătate, aceasta este asociaţia al cărei membru şi-ar dori să fie. A intrat în departamentul de grafică şi design, iar din decembrie 2021, se află conducerea filialei, care numără 23 de membri.
Cred că fiind aici, cumva, m-a motivat să fiu mult mai activ pe plan de voluntariat. Aveam dorinţa asta să mă implic încă de când am terminat liceul. Am intrat (în LSRS – n.r.) ca membru în echipa de marketing şi design şi am ajutat cu grafică, în principal, pentru postările pe social-media. Pentru mine în voluntariat importanţi sunt oamenii, deci cumva o prioritate pentru mine a fost mereu ca voluntarii să se simtă bine şi să aibă o activitate plăcută. Încerc să mă concentrez pe partea asta de comunicare internă, să ajungă informaţiile la ei, să ascult dacă au nevoie de orice. Mi-ar plăcea ca românii din Marea Britanie să fie mai uniţi, mai ales studenţii, în special acum, după Brexit, când îmi imaginez că o să fie mult mai puţini. Cred că e esenţial să fim mai uniţi aşa că încercăm să ne apropiem de comunităţile de români de la diferite facultăţi şi am avut, recent, nilte petreceri pe care am încercat să le facem, mai întâi cu societatea de la UCL din Londra (University College London – n.r.) apoi cu Manchester, unde avemn destul de mulţi noi membri anul acesta. Sunt extrem de mulţi studenţi excepţionali aici. Ar fi păcat să nu folosim această resursă şi să nu îi punem pe toţi laolaltă, pentru că, dacă îi aduni, sunt convins că or să iasă nişte lucruri fantastice.”
Lui Cătălin Preda îi place programarea şi spune că, după absolvire, îşi doreşte să urmeze cursurile unui master în acest domeniu. Întrebat dacă are de gând să se întoarcă acasă, Cătălin mi-a spus că niciodată nu a considerat că a pleacă definitiv din România şi a lansat un îndemn către toţi românii plecaţi peste hotare.
Îmi doresc să ajung în software development. Asta studiez. Îmi place să programez. Am descoperit prin volumtariat că îmi place şi partea de design aşa că aş vrea să fie parte din munca mea, să mă orientez către ceva care împlică măcar partea de front-end, probabil web development. Îmi doresc să învăţ ca să pot să ofer valoare unde e nevoie. Din câte am înţeles suntem milioane afară şi toţi cei plecaţi, dacă se gândesc cumva, chiar şi puţin, la România să încerce să construiască, să ofere. Nici nu trebuie să se întoarcă de tot, dar să facă orice fel de voluntariat, start-up-uri, business-uri şi colaborări şi să ajute să creştem. ”
