Raul Passos (Brazilia)

Raul Passos este un muzician brazilian, pasionat de literatură și limbi străine

Hildegard Ignătescu, 16.11.2023, 14:14

Raul Passos este un
muzician brazilian, pasionat de literatură și limbi străine. A studiat
Compoziție și Dirijare de Orchestră la Facultatea de Muzică și Arte Frumoase a
statului Parana din Brazilia și Litere la Universitatea Federală a aceluiași
stat. A absolvit un masterat în Interpretare Muzicală la Universitatea
Națională de Muzică din București, oraș în care locuiește din 2017. Are o
experiență vastă în traduceri și a publicat articole la o revistă muzicală
braziliană. De-a lungul carierei sale, a predat pian și a fost dirijor de cor,
a fost profesor de teorie muzicală, a tradus pentru poliția federală a
Braziliei și pentru Consulatul Onorific al României la Curitiba din portugheză în
limba română. Apropierea sa de România s-a făcut treptat, dată fiind distanța
geografică:

Într-adevăr, noi suntem un pic departe, geografic
vorbind, dar din punct de vedere cultural și lingvistic suntem foarte
apropiați. Eu am avut din copilărie o atracție spre Europa de Est, în general.
Tatăl meu vorbea foarte mult despre istoria continentului și despre România,
Ungaria, țări care erau subordonate Uniunii Sovietice, așa că exista o aură
magică, care învăluie orice loc îndepărtat. El a făcut așa încât să-mi
trezească curiozitatea. Am căutat mereu informații despre Europa de Est și
România a fost țara care, probabil, mi-a stârnit mai mult interesul. Mai
târziu, când eram la facultatea de Compoziție și Dirijare Orchestrală, l-am
avut ca profesor îndrumător pe compozitorul brazilian Harry Crowl, care a
călătorit mult prin toată lumea și cunoștea câțiva români, în special pe
compozitorul Sorin Lerescu.

Atunci când a menționat legătura pe care o avea cu
el, eu am comentat că aș vrea să ajung și eu odată în România, pentru că aveam o
curiozitate legată de această țară. Iar el a luat în serios ceea ce am spus eu
și a făcut primele demersuri, astfel încât am putut să vin aici după ce am
absolvit facultatea, să studiez aici în România. Și așa a început povestea mea
cu România și cu limba română. După ce am făcut un an de masterat aici, am
plecat înapoi în Brazilia, am avut alte cerințe și alte dorințe în același
timp, dar n-am pierdut legătura cu România, fiindcă am învățat limba română cât
am putut de bine și o studiez în continuare, mă străduiesc să o vorbesc cât de
bine se poate. În același timp am început să construiesc un pod între România
și Brazilia, văzând că, de fapt, erau țări care nu se cunoșteau, sau se
cunoșteau foarte puțin.

De fiecare dată când am avut ocazia să susțin un
recital în Brazilia, am încercat să includ din când în când o operă scrisă de
un compozitor român, ca Enescu sau Constantinescu, Marțian Negrea și așa mai
departe, astfel încât publicul brazilian să fie familiarizat măcar puțin cu
cultura română. În același timp, lucrând ca traducător de limba română în
portugheză, am început să traduc și câțiva autori români, ca Tudor Arghezi, am
tradus și publicat câteva poezii de Arghezi și de Octavian Goga în mai multe
reviste literare din Brazilia. Iar în 2016 am primit o invitație din partea
președintelui organizației la care lucrez în prezent: fiind vorbitor de limba
română, el m-a invitat să mă mut în România, ca să mă ocup de conducerea jurisdicției
de limba română a acestei organizații. Eu am acceptat invitația și am venit cu
soția mea, care a venit aici prima oară cu mine, este și ea vorbitoare de limba
română, chiar dacă este braziliană. Din aprilie 2017 suntem aici, în București.

Atât cât a putut,
Raul Passos a construit un pod cultural între țara sa de origine, Brazilia, și
România, țara sa adoptivă. L-am întrebat cum e viața lui acum și de ce merită
să vii în România:

Eu cred că orice țară merită să fie
cunoscută în profunzime, să nu rămânem doar la suprafață. Am avut aici în
București o profesoară, doamna Verona Maier, care zicea că curiozitatea este o
formă de iubire. Iar eu așa simt în legătură cu România, am avut mereu această
curiozitate, această dorință de a ști mai mult. Eu cred că asta e trăsătura mea
generală privind legătura mea afectivă cu România. E o țară cu multe elemente
comune cu Brazilia, e foarte asemănătoare și nu vorbesc doar de limbă. Românii
zic, de pildă, că fac haz de necaz, iar aceasta este o caracteristică a
poporului brazilian în același timp. De când sunt aici, am aflat despre mai
multe fenomene care sunt foarte asemănătoare sau chiar echivalente cu cele pe
care le găsim în Brazilia. Deci și poporul român are ceva care nu e atât de
departe de poporul brazilian.

Faptul că vorbea
deja românește și că avea prieteni aici i-a ajutat pe Raul Passos și pe familia
lui să se integreze imediat în atmosfera bucureșteană. Totuși, viața aici nu a
fost mereu ușoară, iar Raul mărturisește că România l-a schimbat. Ce îi
lipsește din Brazilia?

Prietenii pe care i-am lăsat acolo,
legăturile sufletești, dar acesta este prețul pe care trebuie să-l plătesc,
chiar dacă nu regret faptul că am plecat și m-am mutat aici. Am o viață
deosebită, încântătoare în România. În afară de aceasta, îmi lipsesc câteva
mâncăruri, fructe care la noi se găsesc din belșug, iar aici sunt mai rare sau
pur și simplu nu le găsim. România m-a împins întotdeauna către o nouă condiție
a ființei mele, pentru a deveni de fiecare dată un om mai bun. Am avut parte de
câteva provocări, dar, dacă le interpretăm în sens mai amplu, ele devin o
unealtă de creștere, de dezvoltare. Eu aici în România am găsit provocări care
m-au determinat să fac această dezvoltare interioară, iar pentru aceasta sunt
foarte recunoscător României.