Nicolas Vernerey (Franţa)
Nicolas Vernerey a venit în urmă cu șapte ani din România din Franța, de undeva din Valea Loarei.
Hildegard Ignătescu, 06.12.2018, 11:35
Nicolas Vernerey a venit în urmă cu șapte ani din România din Franța, de undeva din Valea Loarei. Vizita România la insistențele fratelui său, care cumpărase o casă la Urziceni în urmă cu câțiva ani. În 2012 Nicolas a ajuns la București și s-a îndrăgostit de oraș, de atmosferă și de oameni. Avea 24 de ani pe atunci, nu știa aproape nimic despre țara noastră sau despre antreprenoriat, însă a decis să înceapă aici o nouă viață, cu mult curaj și entuziasm. A învățat rapid românește și în trei luni a deschis un bistrot șic cu specific franțuzesc în centrul Bucureștiului, care prezenta un concept nou românilor:
„Fratele meu a cumpărat o casă în Urziceni în 2005 și m-a rugat ani de zile să vin în concediu aici. Eu nu aveam de ce, niciun motiv valabil ca să vizitez România. Totuși, la un moment dat am ajuns aici, vara, când Bucureștiul este foarte exotic și interesant pentru un străin. Atunci m-am îndrăgostit de oraș, de oameni, de aproape tot și am decis să rămân aici. Odată ce am luat această hotărâre, eram obligat să fac ceva, fiindcă eu muncesc de la 18 ani în domeniul comercial. Voiam să muncesc, fiindcă mă plictiseam, ce-i drept. Când am ajuns la București, m-am îndrăgostit de o casă Art Deco anii 30 absolut superbă și, fiind pasionat de bucătărie și de mâncare, am luat decizia de a deschide un bistrot, (Voila), la trei luni după ce am sosit.
Am învățat aici cum se face, fiindcă nu aveam nicio experiență în antreprenoriat. În fiecare zi am acumulat lucruri diferite, am păstrat bistrot-ul timp de trei ani și jumătate. A funcționat foarte bine, am avut o clientelă extraordinară, foarte artistică, deoarece casa în sine era deosebită, iar oamenii care au partea artistică dezvoltată au fost atrași de ea. În plus, acum șapte ani în București nu erau atât de multe locuri mai speciale, cum era atunci acel bistro. A mers din prima, fiindcă era ceva nou. Acum există mult mai multe astfel de locuri, s-a dezvoltat mult sectorul acesta, dar da, a fost o experiență superbă.”
Nicolas Vernerey nu s-a oprit aici, ci a făcut un „pionierat” în domeniul gastronomiei. După aproape patru ani, Nicolas a vândut afacerea inițială și a deschis altele noi, cu un concept nou: o rotiserie și o cofetărie în Piața Amzei, două unități care promovează produsele organice și naturale. Un pariu riscant pentru piața consumatorilor din România la acea vreme:
„Când cineva deschide orice afacere în România mi se pare de fiecare dată un pariu mult mai complicat decât în altă parte, fiindcă este o piață mai dificilă. Ani de zile românii nu au avut pe nimeni care să le propună ceva nou. Toată lumea a rămas cam cu același fel de mâncare în fiecare zi. Când aveam bistro-ul auzeam în fiecare zi clienți care spuneau că nu au mai mâncat pui de 20- 25 de ani, fiindcă puii sunt plini de hormoni, sunt umflați cu apă și că nu mai au încredere să-i consume. După ce am auzit acest lucru de mai multe ori, mi-a fost foarte ușor să vin cu ideea de a deschide prima rotiserie din România care propune un pui crescut natural, timp de 70 de zile, fără hormoni, fără antibiotice, cu mâncare potrivită.
Primii oameni care au avut încredere în mine au fost clienții de la bistro, care mă cunoșteau, apoi oamenii cu copii au venit din ce în ce mai des. Noi avem foarte multă grijă, încercăm să menținem un nivel de calitate foarte înalt, propunem un preț acceptabil pentru toată lumea. Despre cofetărie pot să spun același lucru, avem un cofetar francez, iar scopul nostru este să propunem prăjituri cu ingrediente sănătoase, pe care le cunoaștem și știm că nu sunt extracte, pudră sau chimicale. Asta a fost ideea mea, pentru că singurul lucru la care mă pricep este mâncarea, iar dacă pot să ajut în domeniul acesta în România, o fac cu plăcere.”
În munca sa, Nicolas întâlnește mulți oameni, ocazie cu care stă de vorbă și explică acest nou și simplu concept pentru piața românească. De-a lungul timpului, Nicolas a cunoscut foarte mulți români și a ajuns să cunoască îndeaproape spiritul local. Ce părere avea la început și ce crede acum despre români?
„La început nu înțelegeam foarte bine țara aceasta, pentru că este foarte diferită de Franța. Părerea mea despre români a fost de la început aceeași: sunteți doritori de schimbare, de evoluție, dar nu există foarte mulți oameni care să vină să vă propună idei, o schimbare, ceva concret. Problema este că, chiar dacă ai o dorință foarte mare de a schimba lucrurile, dacă nu ești ajutat de nimeni, la un moment dat dai un pic înapoi și de acolo cred că vine și această vorbă care m-a enervat încă de la început, dar pe care încep s-o înțeleg acum, Asta e!. Părerea mea nu s-a schimbat, doar că acum înțeleg mai bine, bănuiesc că am devenit și eu un pic român într-un fel, fiindcă stau aproape numai cu români, am trăit cu o familie și cu persoane diferite de aici. Nu am fost genul de străin care a stat numai cu poporul lui și nu s-a deschis. Eu am încercat să mă integrez cât de cât.
Cred că primul lucru care trebuie făcut când locuiești în străinătate este să faci efortul de a vorbi limba, altfel nu trăiești nimic special și ești izolat. La început era ceva foarte superficial care m-a atras aici, dar apoi a trebuit să încep să trăiesc aici și asta a fost mult mai complicat. Sunt convins că este nevoie de oameni ca mine, ca noi, care vin aici și continuă să încerce. Este foarte complicat pentru noi că suntem prima generație. Pentru noi afacerile nu merg cum vor merge pentru oamenii care vor veni peste 20 de ani. Noi n-o să ne îmbogățim aici – și toți o știm -, dar este o experiență personală extraordinară. Când voi fi ceva mai în vârstă, când o să ne uităm în urmă la ce am făcut, vom fi fericiți și mândri că am încercat să adăugam puțin din ce știam. Aș fi vrut să fie un pic mai ușor, să fim mai ajutați, să fie o piață mai energică și care lasă loc celor care vor să facă ceva, să nu mai fim împiedicați atât de mult cum suntem în fiecare zi.”
Nicolas se simte integrat aici și ia parte activă la toate schimbările din societate. Își dorește însă o schimbare la toate nivelurile, pentru a vedea progrese vizibile și pentru a atrage și mai mulți investitori și antreprenori asemeni lui la noi în țară:
„La mai multe niveluri trebuie operată o schimbare. Aș fi vrut să se trezească un pic generația de 20-30 de ani, să vină la serviciu cu un pic mai multă energie. Poate că nu vor câștiga mai mult dacă merg la muncă așa, dar cel puțin nu vor vedea munca ca pe o pedeapsă. Dacă ești învestit și te interesează ce faci, poate că zilele tale vor fi mai frumoase, pentru că faci ceva care te interesează. Nici eu nu am tot ce-mi doresc, doar că eu mă trezesc în fiecare zi și nu mă gândesc că mă duc la muncă, ci la un fel de hobby, cu care mă distrez în același timp și că îmi place ce fac. Este o criză de oameni în București și în România în general, iar oamenii care nu au luat decizia de a pleca din țară, în loc să se uite pe Facebook la ce fac alții în Anglia sau în Germania și ce viață au, e bine să facă un efort aici, pentru că și ei pot avea aceeași viață. Poate va fi un pic mai complicat, totuși merită să mergi la serviciu cu zâmbetul pe buze și nu forțat.”