Lucie Roulland
Lucie Roulland vine din Franța, dintr-un oraș situat la granița cu Belgia, pe nume Lille.
Hildegard Ignătescu, 11.03.2021, 13:13
Lucie Roulland vine din Franța,
dintr-un oraș situat la granița cu Belgia, pe nume Lille. Parcursul ei
educațional a trecut prin mai multe țări: a studiat în Franța, la Universitatea
Lyon III Jean Moulin și, în cotutelă cu Ho Shi Min Law School, a urmat un an de
studiu în capitala vietnameză, unde a avut și o experiență de lucru la
Consulatul Francez. În București, unde se află acum, a sosit în urmă cu patru
ani. Acum este studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Am
întrebat-o de ce a făcut aceste alegeri:
Mi-am început studiile în Anglia în 2010,
la City of Bristol College, unde am obținut un certificat de limba engleză și
un certificat de studii de Drept. Mi-a plăcut acolo și am decis să continui
studiile în Anglia. Am dat la facultate acolo și am stat doi ani, m-am întors
în Franța, am continuat studiile de Drept acolo timp de doi ani, după care am
plecat în Vietnam, unde am stat un an, am lucrat și am călătorit. Apoi am venit
în București. De ce? Când eram mai mică voiam să fiu jurnalistă, însă îmi era
teamă că nu voi găsi un job în domeniu, pentru că era mare competiția. Prin
urmare, am ales să fac Dreptul, fiindcă mi s-a părut mai ușor. Apoi am lucrat
în domeniul juridic, dar am regretat că nu am făcut Drept la facultate și am
ajuns în România.
Toată povestea
reluării studiilor mele – de această dată în Jurnalism – a început în 2016,
când am început să înțeleg puțin limba română. Pe atunci era la putere Liviu
Dragnea, un personaj care m-a interesat foarte mult. Am venit la București
pentru că acum patru ani am primit o ofertă de job în domeniul juridic și,
fiind curioasă și neavând un loc de muncă la momentul respectiv, m-am hotărât
să accept oferta. Așa am ajuns la București. Nu aveam nicio idee cum arată
orașul, cum era România, nici nu știam unde era exact România, sinceră să fiu.
După un an și jumătate de când am venit în România, am început să înțeleg puțin
limba, așa a început această curiozitate față de politica din România. Era
momentul când exista în politică acest personaj, Liviu Dragnea, care mi-a
stârnit curiozitatea. Și treptat am început să citesc presa românească, am
început să mă interesez din ce în ce mai mult despre politică și am ajuns în
octombrie 2020 la Facultatea de Jurnalism, tocmai ca să înțeleg mai mult
politica, pentru că îmi place jurnalismul și pentru că mi-aș dori să lucrez în
domeniul jurnalismului politic.
Lucie are deja o experiență de patru
ani în România și vorbește bine limba română. Părinții și prietenii ei nu sunt
foarte motivați să vină în vizită aici. Am întrebat-o cum i se pare acum
capitala României:
Mereu am
încercat să-i conving pe prietenii mei să vină în București. N-a fost un lucru
ușor, dar, când vorbesc despre București, ce-mi vine în minte este faptul că
este un oraș viu, plin de viață. Ce-mi place aici – bineînțeles, când nu e
pandemie de covid – este că pot să ies la o terasă, să mă plimb pe străzile din
București. E un oraș sigur, frumos, e un oraș de contrast cu clădiri foarte
vechi, din timpul Micului Paris și clădiri mai comuniste, iar lucrul acesta îmi
place. Să știi că nici mama, nici tatăl nu au venit în România până acum și
sunt aici de patru ani. Cred că majoritatea oamenilor din afară habar nu au
despre România, nu știu unde se află. Cei din străinătate, inclusiv prietenii
mei și familia nu știu că este o țară frumoasă, că avem aici munți, că avem
mare, că există oportunități, că sunt oameni deschiși, prietenoși, că România
este o țară interesantă, cu contraste între modernitate și partea mai
tradițională.
Deși Lucie este încântată de viața ei
în România, există și lucruri pe care le-ar schimba:
Traficul,
mașinile din București. Trebuie să facem ceva. Bine, eu nu sunt un om politic,
dar, dacă aș fi, acesta ar fi primul lucru pe care l-aș schimba aici în
București. Avem nevoie de piste de biciclete, de transport în comun mai
eficient și da, ce mă deranjează cel mai mult în acest oraș este traficul,
faptul că avem mașini peste tot. Pe trotuar nu putem circula noi, ca pietoni,
sau pe bicicletă nu putem circula liniștiți și mă deranjează foarte mult. Nici
nu mai vorbesc despre poluare.
Cișmigiul e locul din București preferat
de Lucie. Îi place să se plimbe prin parc și să meargă cu prietenii în locuri
boeme, în care se joacă teatru sau în care poate sta de vorbă la o bere cu
prietenii. Am întrebat-o ce apreciază cel mai mult la noi:
Ce-mi place
cel mai mult este simplitatea oamenilor, atitudinea lor, felul în care
interacționează între ei. Românii au un fel de a interacționa mult mai simplu
decât la noi, în Franța. E mai puțin codificat, așa mi se pare. Acest fel mai
simplu de a interacționa îmi place foarte mult. E mai relaxat.
