Kristina Piškur, din Slovenia
A venit în România pentru un an, prin Serviciul European de Voluntariat, pentru a lucra cu copii şi tineri din spitale şi centre sociale.
Luana Pleşea, 04.01.2018, 12:24
A venit în România pentru un an, prin Serviciul
European de Voluntariat, pentru a lucra cu copii şi tineri din spitale şi
centre sociale. De atunci, au trecut mai bine de doi ani. În prezent, este
lucrător de tineret şi lucrează în calitate de coordonator de activităţi la
centrul de tineret al asociaţiei Curba de Cultură, cu sediul în comuna
Izvoarele, judeţul Prahova.
Kristina Piškur a studiat Ştiinţe politice, are 28
de ani şi este din Ljubljana, Slovenia. Iar când a venit în România nu ştia
prea multe despre ţara noastră. Am venit în septembrie 2015 în
Bucureşti, unde am lucrat cu o asociaţie nonguvernamentală care se ocupă cu
animaţia clinică şi cu lucrul cu copii. Am stat în Bucureşti într-un apartament
cu mai mulţi voluntari. A fost o echipă internaţională, cu care am lucrat un
an. În acea perioadă m-am întâlnit cu români care m-au inspirat foarte mult în
domeniul lucrului cu tineretul. Am înţeles ce înseamnă youth work şi am vrut
să descopăr cât mai mult posibil. Aşa a venit şansa de a mă muta într-o zonă
rurală, unde stau acum, care îmi place extrem de mult. M-am simţit acceptată
foarte repede, m-am simţit binevenită şi de aceea am rămas. A fost şi
curiozitatea foarte mare de a vedea cum pot să mă integrez într-o comunitate
complet nouă.
După experienţa acestor aproape doi ani şi
jumătate, Kristina Piškur intenţionează să mai rămână în România. Este convinsă
că, într-o societate, schimbarea începe la nivel local, de aceea, în calitate
de lucrător de tineret, îi învaţă pe tineri să gândească critic şi să se
implice civic: Îmi plac foarte multe lucruri în România şi
văd încă foarte multe de făcut. Sunt asemănări între ţara mea şi România, mi se
pare foarte aproape de ce am trăit acasă, trăiesc un sentiment care îmi
aminteşte de când eram mică. Şi când zic că mai sunt foarte multe lucruri de
făcut, mă refer la faptul că nu suport să aud când unii oameni spun că nu se
poate face nimic cu ţara asta, că este totul pierdut. Asta înseamnă că este
nevoie de o societate civilă mai puternică. Aici văd eu lucrul de tineret, de
fapt. Societatea civilă se formează prin educaţie, prin acţiune directă, care
se întâmplă deja şi trebuie doar să crească.
Scopul
asociaţiei Curba de Cultură, în cadrul căreia lucrează Kristina, este de a
revitaliza mediul rural din România. Astfel că, prin proiectele pe care le
derulează, îşi propun să contribuie la reducerea dificultăţilor cu care se
confruntă tinerii, la asigurarea accesului la învăţare şi la creşterea
oportunităţilor oferite acelora care simt nevoia de schimbare şi de o viaţă mai
bună în mediul rural. Despre aceste proiecte povesteşte Kristina, în calitate de
coordonator de activităţi Noi lucrăm aici, în zona rurală, având nouă
voluntari străini, care vin din diferite ţări din Europ şi, care desfăşoară
activităţi nonformale în şcolile locale. Ei sunt prezenţi la orele de limba
engleză sau de limba franceză în calitate de vorbitori nativi. Pe lângă faptul
că asta schimbă foarte mult dinamica orelor de curs de la şcoală, se vede cum,
în această comunitate destul de închisă, se deschid minţile copiilor şi
tinerilor. De exemplu, se întâlnesc pentru prima dată cu un italian vegan şi
înţeleg acum ce înseamnă vegan, de ce nu consumă carne sau lapte. Este o
experienţă de interculturalitate foarte puternică. Acesta este un proiect pe
care îl facem. Şi pe de altă parte, sper să începem acum, în ianuarie, un proiect
prin care vrem să aducem împreună, la aceeaşi masă, tineri din localitate şi
factorii decizionali – membri ai Consiliului Local, pentru a discuta într-un
dialog structurat. În cadrul acestui dialog să putem găsi lucruri comune -
care sunt interesele tinerilor şi cu ce pot ajuta Primăria şi Consiliul Local.
Este un proiect finanţat prin programul Erasmus +, care sper să aibă un impact
direct asupra comunităţii locale şi să reuşim să implicăm cât de mulţi tineri
posibil, ca să înveţe ce înseamnă să fie într-un dialog cu cineva care are
putere decizională, să prezinte argumente, să se gândească la soluţii … de
fapt, să fie cetăţeni activi, participativi.