Prima pagină » Exclusiv RRI » Expat în România » Fernando Klabin (Brazilia)

Fernando Klabin (Brazilia)

Hildegard Ignătescu, 18.05.2023, 15:15

Fernando Klabin s-a născut în
Brazilia, la Sao Paolo. Este pasionat de literatură și limbi străine și, în
afară de portugheza maternă, vorbește alte șase limbi străine, printre care și
româna. Pe bună dreptate, pentru că este traducător literar de meserie. Traduce
și predă în portugheză, germană și engleză, vorbește franceză, italiană,
spaniolă și română. A studiat limba și literatura portugheză și limba și
literatura germană la Universitatea din Sao Paolo și are și o diplomă în
științe politice la Universitatea din București. Este un mare iubitor și un
promotor al literaturii române și a tradus din Lucian Blaga, Mircea Eliade, Max
Blecher, Constantin Noica, Ion Minulescu, Mihail Sebastian, Cezar Petrescu și mai
recent Mircea Cărtărescu și Tatiana Țîbuleac.

Este beneficiarul mai multor burse și
rezidențe destinate traducătorilor literari în limba română și este și ghid
turistic autorizat. În 2016 a fost decorat cu Ordinul României Meritul Cultural
în grad de Ofițer. A lucrat și în cadrul Ambasadei Braziliei în România, la
secția culturală. Are cunoștințe de ivrit, iar în 2018 s-a apucat de studiul
limbii grecești. Tot în 2018 a absolvit un masterat în literatură la
Universitatea din Sao Paolo. Este participant activ la numeroase conferințe pe
teme literare în întreaga lume și în România, bineînțeles, și e nelipsit de la
festivalul dedicat literaturii, traducerilor și traducătorilor FILIT de la
Iași. Cochetează cu lumea filmului și a teatrului în calitate de traducător,
actor și producător. Când am vorbit prima oară și l-am invitat la radio era
plecat într-o călătorie în Africa.

Așadar, Fernando Klabin are o viață
extrem de activă și de bogată și l-am întrebat, pentru început, cum s-a
apropiat de literatura română și cum a început povestea sa românească.

Bună ziua
și bine v-am găsit. E o bucurie să fiu aici, să vorbesc cu dumneavoastră și cei
cu cei care ne ascultă. România a intrat în viața mea într-un mod întâmplător.
Eu mereu am avut un mare interes pentru Europa Orientală în general, pentru că
familia tatălui meu vine din zona aceasta – nu punctual din România, dar din
Europa Orientală. Însă niciodată nu m-am gândit că voi sosi aici și, așa ca
brazilienii în general, nu știam ce voi găsi. Și am găsit o țară extrem de
interesantă, cu un amestec cultural și etnic foarte bogat, care seamănă cu
Brazilia, într-un fel. Atunci când eram într-o călătorie către Israel, am
trecut pentru prima oară prin România la Cluj, în 1996. Apoi s-a întâmplat că,
întorcându-mă de acolo, am tot revenit la Cluj. Am stat câteva luni în acest
oraș, mi-a plăcut foarte mult, deși nu știam limba română încă. M-am simțit ca
acasă și am fost foarte impresionat să văd pe tarabele de pe stradă orice carte
tradusă în română, de la marii filozofi la beletristică din toată lumea. Și
asta nu voi uita niciodată. Prima carte românească care mi-a căzut în mână a
fost Bacovia. Bineînțeles că nu reușeam să înțeleg totul, deși limba portugheză
mă ajută foarte mult să înțeleg mult din română și încet cu încetul am
aprofundat. La un moment dat, am primit invitația neașteptată să lucrez la
Ambasada Braziliei din București. Și atunci a început aventura mea românească,
incarnarea mea românească.

Am găsit
oameni foarte interesanți, foarte interesați. Asta e marea bogăție a oricărei
țări și de asta am stat aici 16 ani. Prin osmoză am învățat limba și am învățat
cultura. M-am interesat de tradițiile de aici și apropierea mea de literatură
și încercarea de a traduce fac parte din strategia mea de a înțelege unde mă
aflu. Deci, eu am început să traduc din plăcere și încetul cu încetul am
încercat să sensibilizez editurile din Brazilia față de literatura românească.
Atunci era o necunoscută. Nu știu dacă multe s-au schimbat până acum.

Ce crede Fernando Klabin că ar fi cel
mai urgent de rezolvat în România în general și în domeniul său în mod
particular?

Eu cred că cea mai importantă este o
promovare a țării. România nu este o țară cu greutate economică în raporturile
comerciale cu Brazilia. Și atunci ce rămâne? Cultura! Iar asta aveți de prisos.
De ce nu se sprijină promovarea culturii românești? Există în Brazilia o mare
diaspora românească. De ce nu se încearcă să se facă legături cu acești oameni?
Eu cred că asta ar fi calea și eu fac contribuția mea în limitele mele și mă
bucur că pot s-o fac. Și mă bucur că există acest spațiu uriaș unde, practic,
nu există nicio concurență. Dar, vedeți? – depinde și de editurile din
Brazilia.

Ce îi place cel mai mult în România?
A ales să locuiască aici, România e acasă pentru Fernando Klabin. Se pare că
ceva îl reține aici…

E o
întrebare dificilă și interesantă. Ați spus bine, ceva mă reține aici. Deci,
după 16 ani, vrând-nevrând, eu sunt acasă aici. Sunt multe lucruri pozitive,
începând cu mâncarea, dar mai ales flexibilitatea de aici. Oamenii găsesc mereu
o modalitate de a soluționa lucrurile și asta mi se pare foarte pozitiv, asta
mi se pare organic, ceea ce nu găsești în alte țări așa-zis civilizate, unde
totul e foarte rigid, încorsetat. Aici mai păstrați această dimensiune umană, aveți
empatie, generozitate. Atunci când mă văd în fața unei probleme, eu știu că se
va găsi o soluție.