Emma Cairns (Scoţia)

Emma Cairns nu este expat în România, ci o turistă scoţiană care descoperă România. Emma vine din Aberdeen, un orășel din Scoția unde lucrează ca asistent social într-un centru de îngrijire pentru persoane cu probleme psihice.

Hildegard Ignătescu, 12.09.2019, 14:09

Emma Cairns nu este expat în România, ci o turistă scoţiană care
descoperă România. Emma vine din Aberdeen, un orășel din Scoția unde lucrează
ca asistent social într-un centru de îngrijire pentru persoane cu probleme
psihice. Nu a apelat la o agenție de turism, ci a organizat singură această
călătorie în România, o țară pe care o cunoștea foarte puțin. După zece zile
petrecute pe meleagurile românești, Emma este încântată de această experiență. Ce
ştia despre România înainte de a veni aici? Mai citisem
câte ceva despre era comunistă, despre istoria ţării şi desigur despre legenda
lui Vlad Ţepeş, Dracula. Toate acestea m-au atras, dar nu ştiam nimic altceva
despre România. Iată de ce am fost interesată să vin să o vizitez, fiindcă e o
ţară pe care puţini turişti britanici o cunosc. Am vrut să vin şi să învăţ eu
însămi mai multe despre cultură, să aflu despre istoria României chiar de la
români.

Emma a fost surprinsă să descopere o țară foarte sigură și deschisă
față de străini. Care sunt impresiile acum după 10 zile de vizită? Oamenii sunt foarte prietenoşi şi foarte săritori. Eram un pic
speriată să vin aici, mare parte din cauză că nu cunoşteam prea mulţi oameni
care să fi venit aici şi nu ştiam la ce să mă aştept de la localnici. Până cum,
însă, n-am întâlnit decât români foarte prietenoşi, care m-au întrebat cum mă
cheamă şi de unde vin, mi-au dat indicaţii ce să vizitez, mi-au recomandat unde
să găsesc mâncare bună etc. Am văzut peisaje minunate în Braşov, în Timişoara
şi acum în Bucureşti, locuri frumoase şi foarte curate. Oraşe şi locuri în care
ai o mulţime de evenimente, locurile sunt încărcate de istorie, iar clădirile
au o personalitate distinctă. Fiecare spune o poveste anume, iar aici la
Bucureşti unele poartă urmele revoluţiei din ’89, cum mi s-a spus. Am fost
fascinată să le văd. România are de toate, are încă viaţa de la ţară, are tot
ce ai nevoie şi tot ce ţi-ai putea dori de la o călătorie.

Pentru că a vrut să nu fie o simplă turistă, Emma a locuit cu
localnicii prin sistemul CouchSurfing, a stat de vorbă cu oamenii și a avut
parte de o mulțime de expriențe plăcute, atât în orașele pe care le-a vizitat,
cât și la țară. Ce suvenir a luat din România? Aş vrea să
iau acasă cu mine ceva ce nu există în Marea Britanie. E vorba despre o
conexiune pe care oamenii o au unii cu alţii aici. În Braşov am întâlnit un
român care locuia în Franţa, iar el mi-a spus acelaşi lucru: acolo nu poţi să
abordezi cu o întrebare un necunoscut pe stradă. Oamenii sunt deconectaţi. Simt
că în România oamenii sunt mult mai deschişi şi că îi poţi întreba orice, îi
poţi invita undeva pentru a rămâne în legătură. Aveţi mai multe evenimente şi
întâlniri sociale şi sunteţi mai dispuşi să petreceţi timp împreună. Acest
lucru aş vrea să-l iau cu mine în Marea Britanie şi sper să pot răspândi cât
mai mult acest fel de a trăi şi în Scoţia.

Desigur, în călătoria ei s-a confruntat și cu câteva neajunsuri. Am
întrebat-o ce ar vrea să îmbunătăţească aici: Transportul
public este prost. Uneori e complicat să călătoreşti dintr-o parte în alta, în
special în Braşov, în satele de acolo nu erau prea multe autobuze. Cu siguranţă
asta aş îmbunătăţi, fiindcă e o zonă atât de frumoasă de vizitat şi aş aduce
acolo mai mulţi turişti, aş face-o mai accesibilă pentru cei care nu vin cu
maşina proprie.

Pentru că e pentru prima oară când călătoreşte singură, am întrebat-o
pe Emma dacă a existat vreun moment în care s-a simţit nesigură în România, dacă
a avut vreun incident aici: Nu, sincer nu. Prima mea
destinaţie a fost Budapesta, iar acolo chiar am avut un incident neplăcut şi
mi-a fost teamă pentru siguranţa mea. De când am ajuns în România, însă, vă
spun sincer că mi-a fost bine, e unul din cele mai sigure locuri în care am
fost vreodată.

Călătoria
Emmei în România a fost foarte reușită, deși – sau poate tocmai pentru că – a
fost improvizată. Ce i-a plăcut aici cel mai mult? Oamenii
şi felul prietenos de a fi, simţul apartenenţei la comunitate. În special în
Braşov, în zonele turistice, oamenii sunt foarte deschişi cu străinii. Am avut
experienţe foarte bune acasă la localnici, unde am fost găzduită prin
CouchSurfing, şi în general totul, cu excepţia unor experienţe mai nereuşite cu
transportul, totul a mers perfect. Amintirea mea preferată este din Braşov,
unde am mers la ţară. Românii sunt prietenoşi şi deschişi să-mi povestească
despre istoria lor, despre familiile lor, despre viaţa şi experienţele lor. Am
văzut cum sunt românii cu adevărat, nu aşa cum se văd de la distanţă. Mi-au
povestit despre timpurile comuniste, despre familiile lor. Am simţit că înţeleg
realitatea în profunzime.

România era o ţară despre care doar citisem înainte
câte ceva sau despre care auzisem din experienţele altora, nu ştiam pe nimeni
care venise aici. Acum simt că poate nu ştiu chiar tot, însă am o înţelegere
mai profundă a ţării, a românilor, a experienţelor de viaţă de aici, a
istoriei. Îmi doresc să mă întorc şi să călătoresc mai mult în Transilvania,
pentru că sunt încă multe locuri pe care vreau să le vizitez.