Daisy Olivia Stevens (Marea Britanie)
Daisy Stevens vine din Marea Britanie, din Birmingham. Acolo s-a născut, a locuit şi a studiat, apoi s-a mutat la Londra, unde a lucrat câţiva ani ca specialistă în IT şi reţele Telecom până în 2018, când a ajuns în România.
Hildegard Ignătescu, 13.02.2020, 13:48
Daisy Stevens vine din Marea Britanie, din Birmingham. Acolo s-a născut, a locuit şi a studiat, apoi s-a mutat la Londra, unde a lucrat câţiva ani ca specialistă în IT şi reţele Telecom până în 2018, când a ajuns în România. Acum lucrează la distanţă pentru industria de modă din Londra şi spune că noua ei casă este acum într-un sat aflat la 50 de kilometri de Bucureşti.
A făcut o adevărată pasiune pentru ţara noastră, despre care citise o mulţime de lucruri negative în presa britanică, o stare de fapt pe care i-ar plăcea să o poată schimba într-o zi printr-o campanie proprie care să arate cum este România cu adevărat. Dar cum a ajuns Daisy să vină aici şi să cunoască în profunzime cultura şi spiritul românesc?
„E o poveste lungă, însă, ca s-o spun pe scurt, în Londra aveam o prietenă din România care m-a familiarizat cu cultura voastră şi care mi-a făcut cunoştinţă cu o mulţime de români care locuiau în vecinătate şi care, în timp, mi-au ajuns prieteni, astfel că cercul meu de prieteni este 90% format din români. Aşa am început să învăţ câteva cuvinte româneşti şi am devenit tot mai interesată de cultură şi tradiţiile pe care le păstrau românii, iar la un an după ce am fost integrată în comunitatea de expaţi români din Londra, prietena mea mi-a spus că e timpul să merg în România şi să văd chiar eu cum e acolo. Aşa încât mi-am cumpărat un bilet de avion şi doar cu biletul acesta în buzunar am plecat spre Bucureşti.
Mi s-a dat un număr de telefon al cuiva care trebuia să mă aştepte în România, cineva din familia prietenei mele. Ne-am întâlnit în aeroport, apoi m-a dus prin Bucureşti şi mi-a prezentat oraşul, iar acesta a fost momentul zero al pasiunii mele. M-am întors în UK după o săptămână şi, de cum am pus piciorul acolo, mi-a zis, vreau să mă întorc imediat în România. Mi-au plăcut mult oamenii, mâncarea şi tradiţiile pe care le păstrează oamenii de la ţară. Mi se pare că aici e foarte importantă comunitatea şi îmi place faptul că ne cunoaştem bine toţi între noi, iar oamenii sunt foarte primitori şi bucuroşi să stea de vorbă cu mine. Lucrurile astea se găsesc rar la Londra, unde oamenii sunt preocupaţi să prindă un mijloc de transport, să ajungă la serviciu, apoi acasă la familie.
În România oamenii sunt foarte fericiţi să stea de vorbă şi să se împrietenească, ceea ce îmi dă un sentiment de împlinire. Iar când am revenit în România mi-am zis: de fapt, eu vreau să mă mut aici. Prin urmare, m-am dus la biroul pentru imigranţi, am obţinut toate hârtiile de care aveam nevoie să rămân, am închiriat o casă şi am rămas aici de atunci.”
Daisy povesteşte că, de cum a ajuns în satul din apropierea Bucureştiului, a fost ajutată să se integreze în comunitatea sătească chiar de familia prietenei ei românce din Londra, despre care acum spune că e şi familia ei. Periodic pleacă în Marea Britanie cu diverse probleme de rezolvat, însă revine mereu în România, care e un nou acasă pentru Daisy. Ajunge des şi la Bucureşti, un oraş pe care îl adoră. Daisy conduce o maşină românească şi mărturiseşte că nu o deranjează traficul haotic, fiindcă, spune ea, a învăţat să conducă în Spania. Uneori, însă, îşi mai pierde celebrul calm englezesc, când lucrurile se agravează. Birocraţia românească este un alt aspect care o deranjează, însă nu atât încât să-i afecteze bucuria de a trăi în România.
„Bucureştiul e un oraş grozav, cu o arhitectură extraordinară, ador amestecul dintre stilul vechi, cu mult beton şi cel de inspiraţie franceză, care se potenţează reciproc. Apoi, din punctul de vedere al socializării, Bucureştiul e minunat, e atât de uşor să-ţi faci prieteni, oamenii sunt gata să te ajute oricând şi mi-am făcut o mulţime de prieteni aici. Această schimbare a fost extrem de benefică pentru starea mea generală. În Londra totul se face într-o mare grabă, iar mie îmi plac spaţiile deschise şi un ritm ceva mai lent. Mă simt foarte bine aici, spre deosebire de Londra, unde eram foarte stresată, aşa încât am fost foarte inspirată să mă mut într-un mediu atât de relaxant.
În plus, toată lumea din comunitate a fost foarte deschisă faţă de venirea mea, care a fost foarte plăcută pentru mine. Desigur, localnicii au fost şocaţi la început, mă întrebau de ce m-am mutat tocmai de la Londra. Iar eu le spuneam că îmi place enorm aici, că e frumos. Acolo la ţară nu am încă animale, însă plănuiesc ca în viitor, după ce mă organizez mai bine financiar, să cumpăr un teren şi să-mi fac o casă şi să cresc animale, găini, porci. Mă duc la Bucureşti aproape la două zile, ca să vizitez oraşul. De asemenea, sunt membră a unei comunităţi de turişti străini, iar eu mă întâlnesc cu diverşi turişti care vin din Canada, Germania, Franţa şi încerc să-i ajut, să le arăt locurile frumoase din oraş. Am devenit fără să vreau ghid local. Chiar iarna trecută, după Crăciun, am dus un grup de trei persoane la Braşov, le-am făcut un tur al castelelor, am fost la Bran, la Peleş, iar într-o zi am ajuns să schiem, ceea ce a fost o premieră pentru mine şi a fost grozav. Singurul lucru care nu merge perfect aici este birocraţia.
Eu vin din Londra, unde totul se face la distanţă şi pe loc, toate operaţiunile bancare sunt făcute de pe telefon, dacă vrei să aplici pentru o autorizaţie, poţi să faci asta de pe telefon sau de pe laptop, nu trebuie să te prezinţi la un birou să obţii o ştampilă. Dar înţeleg că aşa merge sistemul aici. Altfel, totul a fost minunat pentru mine până acum şi nu văd să apară prea multe probleme nici în viitor. De acasă îmi lipsesc cel mai mult prietenii, care sunt majoritatea români stabiliţi la Londra. Când se întorc acasă, mă duc să-i întâlnesc undeva pe lângă Bucureşti, iar în călătoriile mele prestabilite la Londra, îmi fac timp să ne vedem şi acolo.
Ce nu-mi lipseşte cu siguranţă este ploaia rece şi vremea şi nici stilul de viaţă de acolo. E o schimbare foarte bună şi sunt mult mai fericită aici. De fapt, ori de câte ori mă întorc la Londra, mă simt tot mai străină acolo, din cauza lucrurilor care se schimbă, a Brexitului, şi de fiecare dată aproape că e o experienţă inedită pentru mine. Voi fi cu adevărat fericită când voi obţine un permis de şedere aici şi cred că voi da o mare petrecere, fiindcă îmi construiesc o viaţă foarte frumoasă aici, cu oamenii care îmi plac cu adevărat.”
