Bryan Jardine, SUA

Bryan Jardine este avocat, vine din California, Statele Unite, unde lucra în domeniul litigiilor. După o experienţă de câţiva ani la Budapesta, Bryan a venit în România în anii '90, când ţara noastră se afla în plin proces de tranziţie

Hildegard Ignătescu, 28.12.2017, 11:59

Bryan Jardine este avocat, vine din California, Statele Unite, unde lucra
în domeniul litigiilor. După o experienţă de câţiva ani la Budapesta, Bryan a
venit în România în anii ’90, când ţara noastră se afla în plin proces de
tranziţie de la o societate totalitară la un sistem democratic. Ce l-a atras
aici ne spune chiar el:

Prima dată am venit aici în 1996 pentru
un contract de un an, după care m-am întors în Statele Unite. Am avut şansa să
vin înapoi în zonă în 1998 şi am fost câţiva ani şi la Budapesta. În California
lucrasem ca avocat în domeniul litigiilor şi am vrut de această dată să fac
avocatură în domeniul afacerilor, care se bazează mai mult pe cooperare. M-am
gândit că va fi o mare oportunitate în Europa de Est, la cinci-şase ani de la
căderea comunismului, când multe firme engleze şi americane aveau interese aici
pentru că aveau mulţi clienţi care voiau să investească în zonă. Iată de ce am
considerat că va fi mai interesant pentru mine să vin aici decât să continui ce
făceam în Statele Unite.

Bryan Jardine a avut ocazia să observe România în perioade diferite de
dezvoltare: în anii de după căderea comunismului, înainte şi după accesarea
Spaţiului Comunitar. Iată ce crede despre transformările care au avut loc în
ţara noastră în ultimii 20 de ani: Cred că este impresionant cum s-a
schimbat România în ultimii 10 ani, faţă de cum era cu un deceniu în urmă. Cel
mai important argument e faptul că România a devenit membră a Uniunii Europene.
Multă lume s-a gândit, poate, că aderarea însemna mai degrabă accesarea unor
fonduri europene, însă eu, ca avocat, am văzut altfel lucrurile. Eu am observat
că Bruxelles-ul a venit cu o legislaţie
mai integrată cu restul Europei şi de fapt multe din aceste legi nu au fost
foarte populare, am impresia că au fost uşor impuse din afară. Acesta este,
însă, un avantaj, pentru că, dacă vrem ca România să fie integrată în Europa,
este necesar ca şi legislaţia să fie aliniată cu cea din restul ţărilor membre.
Şi încă mai avem nişte paşi importanţi de făcut în viitor, dar în general cred
că s-a făcut un mare progres în ultimii 10 ani.

În afară de faptul că este avocat şi că se dedică jobului, Bryan Jardine
este implicat într-o serie de acţiuni caritabile, face înregistrări de voce
pentru un studio din Bucureşti, cântă la chitară şi vorbeşte foarte bine
româneşte. Toate aceste eforturi de integrare au fost făcute, însă, firesc, în
timp: Nu am avut un plan când am venit aici în
urmă cu 20 de ani, nu am avut nicio legătură cu ţara, nu am avut rude în
România sau o iubită româncă. Doar vorbeam spaniolă, şi, fiindcă am locuit
câţiva ani în America Latină, mi-am închipuit că îmi va fi mai uşor să învăţ
româna, fiindcă are rădăcini similare, e o limbă care provine din latină.
Acesta a fost primul meu motiv să aleg România. Ce ştiam despre ţara aceasta
era ceea ce văzusem la ştiri ca toată lumea: Ceauşescu, Nadia Comăneci,
Dracula…cam ca 99% dintre americani. Totuşi, după ce am venit aici, am
observat că e o ţară foarte interesantă, cu o cultură foarte bogată, e diferită
de celelalte ţări din zonă, limba e altfel, iar simţirea e mai latină ca să zic
aşa. Eu am locuit în Ecuador, în Argentina şi în Brazilia, iar aici am găsit un
suflet mai cald decât în restul ţărilor din regiune. Soţia mea nu e româncă, ci
americancă şi îi place aici. Suntem amândoi implicaţi în multe activităţi şi
avem o reţea socială foarte extinsă, participăm la acţiuni de caritate, iar eu
am fost în Fulbright Comission acum câţiva ani. Aşadar, am prins rădăcini în
România. Ne place ţara şi, dacă ne uităm cum e acum în restul lumii, în special
în Statele Unite, unde situaţia e ceva mai periculoasă, observăm că aici, dacă
lumea e liniştită, e o ţară foarte OK. Oamenii nu sunt violenţi, criminalitatea
nu e foarte crescută, există multă siguranţă pentru copii şi viaţa e bună în
general. Un alt avantaj pentru noi e atunci când vrem să mergem în Europa în
concediu, la Roma, la Istanbul sau în Anglia, toate distanţele sunt mici. E
uşor să ajungi oriunde, pleci din Otopeni şi în câteva ore ajungi într-o ţară
cu o cultură sută la sută diferită. Acum există mai multe restaurante unde se
poate mânca bine, mult mai multe locuri de distracţie, e mai accesibilă toată
marfa de consum. Totuşi, e păcat că încă lipseşte infrastructura pentru a
circula în ţară. Sunt multe părţi minunate, spre exemplu la Dunăre sau în zona
Dealu Mare, în Maramureş, în toată regiunea Transilvaniei unde se ajunge foarte
greu cu maşina şi e păcat. Dacă s-ar putea face drumurile mai accesibile, ar fi
un mare avantaj pentru România.

România este acasă pentru Bryan, deşi o parte din familie se află încă în
Statele Unite. De fapt, s-ar putea spune că are de acum două case: Plecăm
în concediu în Statele Unite, avem copii şi bunicii sunt acolo în Carolina de
Nord, unde suntem foarte aşteptaţi. Avem o casă acolo şi vrem să fim împreună
cu toate rudele, dar după câteva săptămâni, vrem să ne întoarcem, pentru că
aici avem afaceri şi multe lucruri care trebuie făcute. Avem şi prieteni şi
şcoala copiilor şi pentru toate aceste motive, după două- trei săptămâni suntem
gata să ne întoarcem aici. Pot să spun că avem un picior în fiecare ţară, cum
se spune. Aveţi răbdare, pentru că aveţi o ţară minunată. De multe ori se zice
că iarba e mai verde la vecini….Avem probleme peste tot, dar eu cred aici că
avem o viaţă bună. E greu, dar depinde cum vă uitaţi la pahar: e pe jumătate
plin , sau pe jumătate gol. Acum , în 2017-2018, România e o ţară cu o
societate mult mai bună decât a fost în ’97- ’98
şi sper că în următorii 10- 20 de ani va fi şi mai bună. Trebuie să avem un
viitor luminos!