Ayako Funatsu

Ayako Funatsu s-a născut în Japonia, lângă Tokyo, în orașul Yokohama, unde a absolvit liceul.

Hildegard Ignătescu, 03.06.2020, 12:24

Ayako Funatsu s-a născut în Japonia,
lângă Tokyo, în orașul Yokohama, unde a absolvit liceul. Tot acolo și-a început
cariera, lucrând într-o firmă de produse pentru industrie. Pe când avea 25 de
ani, a citit în ziarul local o știre despre România. Era în anii ’90, când autoritățile de atunci lansau un apel către
turiștii din toată lumea să vină să viziteze România, o țară foarte puțin
cunoscută, dar foarte interesantă. Ayako nu mai călătorise până atunci singură,
iar această vizită în țara noastră i-a schimbat viața.

A fost timp de două
săptămâni prin toate colțurile României, de la Sibiu la Suceava și a cunoscut
oameni deosebiți, cu care a ținut legătura. După prima sa excursie în 1995,
Ayako a revenit an de an pe meleagurile noastre, până în anul 2000, când s-a
mutat definitiv aici. A început colaborarea cu o firmă de turism și a lucrat ca
ghid cu grupuri de japonezi, pe care i-a plimbat prin toată România, le-a
arătat tot ce are mai frumos și le-a prezentat cu un entuziasm nespus noua ei
țară adoptivă:

Prima dată
am venit aici în 1995 cu un rucsac în spate. Aveam 25 de ani atunci și încă nu
văzusem până atunci o țară atât de frumoasă și cu oameni atât de prietenoși și
de buni la suflet. Oamenii m-au atras și m-am întors în fiecare an după aceea.
Cu turiștii japonezi am avut șansa să le fac eu program, prin urmare i-am dus
în Bucovina, unde este inima mea și unde trebuie neapărat să duc turiștii.

Le-am vorbit despre istoria României, care este foarte interesantă. Pe mine m-a
impresionat foarte mult și m-am simțit atrasă de istorie, de limba română, așa
încât cred că știu istoria României mai bine decât pe cea a Japoniei. Totodată,
pe turiștii japonezi i-a impresionat mâncarea, care este foarte asemănătoare cu
cea japoneză. Nouă ne place mult mâncarea românească.

Aș vrea să subliniez
faptul că cel mai mult ne plac oamenii de aici, ospitalitatea lor. Găsim în
România ceva ce noi am uitat mai demult. Spre exemplu, dacă vizităm sate,
localnicii ne invită ca să ne arate casele lor, iar uneori ne așază la masă, cu
bucurie.

Și Japonia este o țară foarte frumoasă, iar eu de acolo vin, nu vă pot
spune lucruri rele despre țara mea și nici nu îmi trece prin minte ceva negativ
despre ea. Dar felul în care tratăm oamenii e ceva ce s-a pierdut în timp. Când
am ajuns în România, am observat că oamenii ne ajută necondiționat. Deschiderea
lor, brațele deschise la maximum sunt lucruri pe care noi le-am uitat deja, iar
atunci când ajungem aici ne amintim că în trecut și noi am avut o astfel de
atmosferă plăcută.

Cred, însă, că mulți oameni din toată lumea au uitat de toate
acestea, iar când venim în România cu toții ni le amintim. De fiecare dată când
ajungem aici, se simte căldura sufletească. Și zâmbetele oamenilor de aici îmi
plac foarte mult.

Ayako a studiat Comunicare și Relații
Publice la Facultatea de Vest din Timișoara, apoi a urmat mai multe cursuri
internaționale pentru a stăpâni arta de a împacheta hârtia, numită origami.
Acum Ayako predă cursuri de origami și are o afacere proprie prin care creează
flori de hârtie, combinând tehnica japoneză cu cea americană. S-a specializat
în predarea tehnicii origami și colaborează cu succes cu Moara de Hârtie din
Comana, unde susține un atelier de origami. În această perioadă, Ayako predă cursuri
online.

Tradițiile noastre creștin-ortodoxe
au cucerit-o pe Ayako încă de la prima sa călătorie în România, când a vizitat
mănăstirea Agapia și câteva mănăstiri din Bucovina. Acum, după 20 de ani de
ședere în România, Ayako vorbește românește și exersează în fiecare zi, fiindcă
e prima limbă străină pe care a învățat-o și pe care își dorește să o cunoască
la perfecție. Cântă romanțe românești, iubește opera lui Eminescu, îi citește
pe Creangă și Anton Pann. Se îmbracă în ie românească și respectă sărbătorile
noastre. Ayako Funatsu are un vis pe termen lung: își dorește să-și consolideze
afacerea, astfel încât aceasta să existe și peste 100 de ani și să ajungă să expună
florile de hârtie pe care le creează la Muzeul de Artă al României.

Chiar acum
port o ie și mă simt foarte bine. De fapt, am cinci ii și port câte una în
fiecare zi, de luni până vineri și de sărbători. În perioada sărbătorilor nu
pot să lipsesc din țară. Mi-am confirmat mie acest lucru de două sau de trei
ori, când am plecat în străinătate înainte de Crăciun. Simțeam o lipsă și mi-am
dat seama că acolo nu simt sărbătorile și că trebuie neapărat să fiu în România
de Crăciun, de Anul Nou și de Paște.

Este foarte important pentru mine să fiu
aici. De fiecare Paște mă duc la biserica mea din Comana și stau la slujbă
toată noaptea. Sinceră să fiu, am fost prima oară la o slujbă de Paște în
România în 1997 și am stat toată noaptea la biserica din Rădăuți, cred că se
numește Ștefan cel Mare. Atunci nu știam de ce trebuie să stăm toată noaptea.
Țin minte că era foarte frig, dar nu puteam să intru în biserică pentru că era
foarte multă lume. După ce m-am mutat aici în anul 2000, încet-încet m-am
apropiat de biserică.

Am fost și la mănăstirea Gura Humorului, unde am stat
trei zile și unde am vorbit cu măicuțele, cu maica stareță și m-am familiarizat
cu ortodoxia. În 2015, prietena mea din București, care are o casă la Comana,
m-a dus la bisericuța din Comana. De atunci, am început să merg acolo duminică
de duminică. Mi-am dat seama că mă simt foarte bine și, chiar dacă nu înțeleg încă
sută la sută din ce spune părintele la predică, simt ceva. Eu sunt designer,
sunt artistă și vreau să creez o artă care încă nu există în lume, dezvoltând
ceea ce fac aici, în România.

Nu pot uita nici de unde am plecat, folosesc ceva
ce am învățat acolo și dezvolt în continuare aici în România. Vreau să fac o
artă nouă, acesta este visul meu pentru următorii o sută de ani. Vreau să
trăiesc încă cel puțin 50 de ani aici, nu mă gândesc să mă întorc în Japonia.
Simt că reușesc să fac ceea ce mi-am propus, dar trebuie să fiu aici, în
România, aerul de aici mă inspiră mereu.

Ceea ce se întâmplă în aceste zile în
întreaga lume a afectat-o, desigur, și pe Ayako. Ea predă cursuri de origami
online și se gândește la noi modele de flori de hârtie pe care le va lansa pe
piață atunci când criza va fi trecut. Am rugat-o să transmită un mesaj celor
care ne ascultă:

Vă
mulțumesc foarte mult că m-ați ascultat, cu româna mea cu accent de japoneză.
Eu cred că în ceea ce ni se întâmplă, poate că se repetă istoria. Am învățat să
gândesc tot timpul pozitiv și cred că trecem printr-o perioadă foarte grea,
nici eu nu știu cât va dura, nu pot să prevăd. Dar singurul lucru pe care îl
pot prevedea este că aveam nevoie de această perioadă. Cred că după ce se va
termina, nu după o lună sau două, ci mai mult, după ce ne vom reveni, iar acest
lucru va cere timp, nu vom reveni la situația de dinainte, ci ne vom dezvolta.
Eu sunt de părere că ne așteaptă o altă lume, diferită, mult mai bună, o lume
pe care trebuie să o construim. Noi suntem foarte norocoși, fiindcă acum
începem să punem bazele unei lumi care nu a existat până acum, avem o șansă să
o construim de la zero. Pentru mine e o provocare și de-abia aștept să treacă
această perioadă. Va veni și un timp foarte bun pentru toți artiștii, acum vom
ieși noi în față. Prevăd un viitor foarte luminos.