Andrea Fogliazza din Italia

Andrea Fogliazza vine din Italia, dintr-un sat italian din apropierea orașului Parma. Locuiește de mulți ani în București, unde și-a deschis propria firmă, predă cursuri de conducere defensivă.

Hildegard Ignătescu, 21.03.2024, 16:24

Andrea Fogliazza vine din Italia, dintr-un sat italian din apropierea orașului Parma. Locuiește de mulți ani în București, unde și-a deschis propria firmă, predă cursuri de conducere defensivă. De ce a ales să vină în România?

„Prima oară am venit în România în 2002, după aceea m-am stabilit aici din 2009 și în 2013 am deschis firma, compania noastră. În trecut am fost pilot de motoare, nu de mașini, apoi am avut un accident un pic complicat și am trecut la mașini. Am venit în România cu total altceva, pentru că mă ocupam de partea de IT și de servicii într-o firmă importantă din România.

Între timp, prezentasem un proiect firmei BMW din Germania, pe care ni l-au aprobat din 2012 și atunci, în 2013 am început colaborarea. Înainte de 2002 lucram tot în firma asta mamă italiană din Modena, pe partea de IT. Deja, în România se vedea că era o creștere mare de IT-ști, în timp ce în Italia era greu să găsești oameni din domeniul ăsta. Și atunci firma din Modena a ales să deschidă prima sucursală în Cluj, care era deja ce a devenit astăzi, pe partea de IT.

Am început cu partea asta de dezvoltare de soft, a crescut business-ul și așa, de la o firmă care avea la început 15 angajați, am ajuns la 100, apoi la 200, apoi la 500, la 1.000, până am ajuns la 1.200 în trei sucursale – Iași, Oradea și Bacău. Am venit în România în perioada respectivă, în 2002, când am început procesul de creștere. A fost o descoperire frumoasă, pentru că eu am trăit probabil una dintre cele mai frumoase perioade din Italia.

M-am născut în 1973, deci când eram eu tânăr, din 1983 până în anul 1998, să zicem, probabil a fost cea mai frumoasă perioadă în Italia. Era foarte multă agitație, oamenii munceau, era o creștere economică mare, erau foarte mulți bani pe piață, multe firme în dezvoltare și în creștere. Și am crescut într-un mediu în care oamenii erau fericiți, socializam, ne vedeam la cafea seara, stăteam acolo la povești, vorbeam până în dimineață. În anii 2000 -2002, erau niște alarme, niște semne și comunitatea deja devenea un pic diferită, oamenii nu mai ieșeau atât de mult, le era frică, probabil, de criză.

Și când am ajuns în România și am fost prima oară în Centrul Vechi din București sau am fost în Iași în Copou, vedeam dorința asta de a trăi cu ce aveai. Stăteai la o bere trei ore, la o cafea două ore. Și cumva am regăsit exact același vibe pe care îl trăisem foarte frumos în Italia, care nu mai era acolo și aici chiar era – capacitatea asta de a te distra cu prietenii, de a povesti cu prietenii, indiferent dacă ai mulți bani în buzunar sau nu.”

Andrea Fogliazza a fost cucerit de România, a rămas aici și a construit o viață, a înființat o școală de conducere defensivă, s-a căsătorit. A devenit România acasă?

„Acasă, da. Situația a fost un pic ciudată și în România în 2008, a început criza și niște legi împiedicau un pic dezvoltarea firmei. Atunci au ales să vândă firma și să se mute în Albania. Eu nu am vrut să mă duc acolo și atunci am început să studiez piața, să văd un pic ce se putea face și în 2013 am decis să deschidem firma. Am cunoscut o fată frumoasă, care e soția mea azi, româncă, iar în 2018 s-a născut și fetița. Așa că pentru mine chiar reprezintă acasă, mai ales că în perioada covidului, un an jumate, n-am plecat de aici, s-au dezvoltat prietenii. Am foarte mulți prieteni buni români, nu italieni, nu prea am legături cu colegii din Italia. Da, practic a devenit acasă.

A fost mai greu să înțeleg și să învăț lucrurile, că nu sunt așa de clare, transparente. Vorbesc de sistemul fiscal, de anumite chestii pe care le descoperi doar când intri în detalii. Dar oriunde m-am dus, în orice instituție de care am avut nevoie, indiferent că a fost mai complicat din cauza birocrației, mi s-a vorbit frumos, totul s-a rezolvat, s-a discutat. Am încercat să fim de la început cât mai corecți și să facem lucrurile în direcția corectă. Deja de la început știam că vrem să facem un business pe termen lung. De asta am făcut toți pașii să începem să devenim în fiecare an o firmă cât mai mare posibil. Eu vin din Italia, firma se moștenește, nu există să deschizi o firmă să o ridici în trei ani și apoi să o vinzi. Ei, asta e o chestie pe care am întâlnit-o des – lipsa asta de viziune pe termen lung, foarte mulți colegi, foarte mulți angajați, se simțea și se simte în continuare că nu au un plan pe termen lung.”

L-am întrebat pe Andrea Fogliazza ce ar vrea să vadă îmbunătățit în România.

„Trăiesc o situație, de exemplu, chiar în perioada asta cu fetița și la fel am trăit-o pe partea de sănătate. Ce nu-mi place este că fetița mea e la grădinița privată. Eu, până să vin în România, nici nu știam că există grădinițe private sau școli private, pentru că la noi în Italia mergi la școală privată doar dacă nu vrei să înveți. Cei ce vor să învețe merg la școala publică și acolo ai tot ce-ți trebuie. Dacă nu ai chef, atunci te duci la școala privată.

Una dintre chestiile care nu-mi plac – și tot discut cu soția, că la un moment dat am pus și problema să ne mutăm din nou în Italia, pentru fetiță – este creșterea asta de structuri private, iar structurile publice o duc din ce în ce mai greu. Practic, statul cumva te împinge către structurile astea private, pentru că nu reușește să rezolve problemele cu infrastructura publică. Și asta se întâmplă în multe domenii, nu doar în școală și grădiniță și în sănătate. Și ăsta îmi pare un păcat enorm. Se pierde identitatea cumva și – mai mult de atât – societatea nu poate să existe fără serviciile astea de bază – sănătate și educație.”

Ce apreciază cel mai mult în România, ce ar vrea să ducă de aici în Italia?

„Am fost angajat activ când au fost probleme și s-a mobilizat în piață multă lume. Am apreciat enorm ce s-a reușit în perioada respectivă la proteste. A fost incredibil! În Italia nu aș fi văzut chestia asta niciodată – un mare protest organizat, cum a fost la Rezist și în Piața Victoriei și m-a impresionat. Am remarcat foarte mult spiritul ăsta de mobilizare. Mie mi s-a părut incredibil de frumos faptul că s-a mobilizat toată lumea și a reușit să facă ceva. Apreciez din nou faptul că oamenii știu să se adune în parc, să râdă, indiferent de probleme sau de situația cu banii, că nu e ușor, asta știm cu toții, că nu e ușor. Și încă o chestie pe care o prețuiesc foarte mult este rezistența. Am niște prieteni care lucrează în niște domenii care nu sunt ușoare și au răbdare, au constanță, nu se lasă, deci capacitatea asta de a nu se lăsa. Și inventivitatea.”

Ce i-ar plăcea lui Andrea Fogliazza să aducă din Italia către România?

„Dacă vorbim, de exemplu, de trafic, ei aici am o problemă mare, că de asta am și deschis școala. Și la un moment dat, nu vă ascund, am avut un moment greu, pentru că civilizația pe partea asta de conducere este complicată, foarte complicată. Când văd niște comportamente, niște situații în care chiar am fost spectator – oamenii s-au bătut în intersecție pentru că n-a fost dată prioritatea – la chestiile astea, suntem un pic în urmă.

Vedem la evenimentele noastre că vin din ce în ce mai mulți tineri, sunt mult mai respectuoși, sunt mult mai ok, dar în continuare există situații de genul ăsta. Deci niște atenție față de ceilalți încă lipsește. Și atunci o atenție maximă la comportamentul social. Cred că în Italia avem o atenție mai mare la servicii, la oameni, la cum întâmpinăm omul când intră în magazin la noi, cum vorbim cu el – cred că acesta este unul din patrimoniile din Italia.”