Perspectivele agriculturii ecologice în UE şi România
Marian Cioceanu, președintele Asociaţiei Bio România şi Lucian Neacşu, cel mai mare producător de vinuri ecologice din Europa de Est.
admin, 25.10.2019, 10:39
Marian Cioceanu, președintele Asociaţiei Bio România şi Lucian Neacşu, cel mai mare producător de vinuri ecologice din Europa de Est.
În ultimii ani, numărul fermierilor români care fac agricultură ecologică a scăzut continuu, chiar dacă subvențiile sunt mult mai mari decât cele de suprafață. Marea problemă a fermierilor care activează în acest domeniu este lipsa pieței de desfacere în România. Cu toate acestea, există perspective de dezvoltare a acestui sector, în contextul noilor reguli ale Uniunii Europene privind agricultura ecologică, care se vor aplica începând cu 2021.
Noile reguli pentru agricultura ecologică europeană, care se vor aplica începând cu 1 ianuarie 2021, prevăd introducerea unui set unic de norme la nivelul Uniunii Europene care să acopere ansamblul sectorului de producție ecologică. Normele se vor aplica tuturor producătorilor ecologici și tuturor produselor ecologice din Uniunea Europeană. Astăzi ne-am propus să vorbim despre importanţa agriculturii ecologice europene şi să aflăm ce se poate face pentru dezvoltarea acestui sector în România, în contextul noilor reguli europene după 2021.
De ce este atât de importantă agricultura ecologică pentru Uniunea Europeană şi care este ponderea agriculturii ecologice în sectorul agricol din Uniune?
Marian Cioceanu, președintele Asociaţiei Bio România: „Ponderea agriculturii ecologice, dacă discutăm astăzi, este undeva la 7 – 8% din total agricultură la nivelul Uniunii Europene. În fiecare an, în special, consumul crește undeva cu două cifre, de foarte mulți ani. Din păcate, terenul care trece în sistemul agriculturii ecologice nu urmărește curba aceasta ascendentă a consumului și din cauza aceasta e nevoie de import de produse bio. La nivel global cel mai mare importator de produse bio sunt Statele Unite ale Americii și pe locul doi, sub jumătate din importul Statelor Unite, îl are Germania, iar practic restul țărilor consumă pentru ele și exportă către acestea două.”
Unde se află România în acest tablou?
„În acest tablou, ca și consum propriu suntem probabil peste 1% din total alimente şi aici este o discuție de făcut – alimente certificate înregistrate statistic, poate suntem 1%, dar dacă discutăm de bio necertificat consumul în România, eu cred că suntem poate peste Germania. De ce? Pentru că Germania este undeva 10%, dar acolo nemții au 5% ferme, noi avem 30% din populație ferme. Că sunt de subzistență este partea a doua, dar acele ferme de subzistență produc în sistem ecologic și consumă. Deci consumul intern este bio. Statistic România stă foarte jos, adică în supermarket se vinde poate 1 -1,5% produs bio certificat care, din păcate, este foarte scump pentru că, din nou din păcate, mare parte vin din import produse, deși suntem un producător important.
Avem peste 300 de mii de hectare de teren arabil certificat bio și alte sute de mii de hectare de pășuni, păduri cu fructe de pădure certificate bio. Din păcate, repet, mare parte din aceste produse, materii prime bio se duc la export. Mare parte înseamnă peste 90%, iar o foarte mică parte rămân și se procesează în România și pot să zic vârful de lance al produselor bio procesate în România este invitatul pe care l-aţi relații anunțat, cea mai mare fermă vitivinicolă care procesează, nu exportă struguri bio, ci procesează, face vinuri bio de calitate deosebită, a luat multe premii și putem să spunem că exportă pe toate continentele, deja, și ne mândrim cu el, dar este doar foarte puțin, adică un procent foarte mic din totalul produselor bio și aștept să se întâmple la fel și la grâu, porumb, floarea soarelui. Avem la floarea soarelui iar un pas înainte, deocamdată.”
Spuneaţi că marea problemă a noastră, a României, în ceea ce privește aceste produse certificate bio este faptul că sunt foarte puține certificate. Se obține greu această certificare a produselor bio?
„Ca să discutăm de aliment la raft… avem mai multe paliere. Deci, o dată, trebuie sămânța să fie certificată bio și e o problemă la nivelul Uniunii Europene. Nu prea există. Şi aceste reglementări, de care faceți dumneavoastră vorbire, impun ca din 2024 să nu mai existe derogări. Adică, astăzi în toată Uniunea Europeană, sămânța care se folosește, grâu, porumb şi aşa mai departe, neexistând sămânță certificată bio, se acceptă sămânță convențională dar care nu este tratată chimic. Cam așa lucrează fermierii, iar noua reglementare spune că din 2024 fiecare stat membru trebuie să sprijine, să dezvolte producători de semințe certificaţi ecologic care să asigure necesarul de sămânță certificată.
După ce am rezolvat problema cu sămânța, avem fermierul propriu-zis care obține recolta, care este o materie primă, și după aceea, să luăm cazul grâului, avem sămânța de grâu, avem grâul în sine obținut care trebuie să se ducă la o moară, care și ea trebuie să aibă certificat bio ca să avem făina bio și abia din acea făină bio se poate face o pâine, un biscuit și, așa mai departe, și acea pâine să ajungă la raft. Sunt mai multe etape, mai multe verigi și dacă una lipsește, de exemplu, noi poate mâncăm carne bio, carne de vacă, de oaie, pentru că ferma respectivă este certificată, dar dacă abatorul nu este certificat bio toată carnea care iese de acolo e carne convențională. Deci, practic, lanţul se întrerupe acolo şi din cauza aceasta alimentele la raft româneşti bio sunt foarte puține. Avem practic în toată România, acum de un an, doi am ajuns undeva la 150 de procesatori certificați, adică făbricuțe care sunt certificate, care este foarte puţin.”
Lucian Neacșu deține cea mai mare exploatație vitivinicolă din Europa de Est. Vorbim despre o suprafață de peste 300 de hectare de vie ecologică.
De ce ați ales să produceți vin ecologic?
Lucian Neacșu: „În 2003, am fost prima dată în Germania, la Nuremberg și am văzut evoluția și ce posibilități sunt pe bio. Am echilibrat ecosisteme și aici am mers pe trei paliere. La nivelul solului, din azot fosfor, potasiu, microelemente nedisponibile le-am făcut disponibile cu ajutorul gândacilor, râmelor și a bacteriilor din sol, fiecare gândac şi fiecare râmă are bacteriile ei, şi pornind de la treaba aceasta am început prima plantație din Europe cea mai mare de 250 de hectare compactă și până în 2015 am fost cea mai mare suprafață din Europa compactă pe bio. Revin pentru al doilea palier, al doilea fiind plantele.
Noi am căutat să folosim, sau să activăm plantele de zonă, existente, și care să ne ajute via. Să ne ajute să facem o vie mai sănătoasă, să ne ajute să producem un strugure mai sănătos şi mai calitativ. Al treilea palier vă spun acum. Cea mai mare problemă am avut-o cu echilibrul între dăunători şi prădători şi a trebuit să înţelem foarte bine ce se întâmplă acolo și să reușim să facem o tehnologie naturală, cât mai bine echilibrată în ecosistemul respectiv. Şi se foloseşte doar sulf şi cupru şi noi mai folosim niște macerate de plante naturale pentru insecte.”
Cum v-aţi descurcat financiar? Ați beneficiat de sprijin financiar pentru a produce acest vin ecologic?
„Am beneficiat de sprijin dar sprijinul e foarte mic comparativ cu ce are Spania. Suntem în competiție internațională. Noi nu prea suntem existenţi pe piaţa din România, doar pe Horeca, şi în rest la export. Şi a trebuit să ne ducem cu traista în băţ în lumea, din Japonia până în China, Singapore, Malaezia, Anglia Franța, Germania, în Spania în țările acestea vindem acum. România la ora actuală are un mare potențial pe bio. Eu de aţâţia ani de zile lucrez în bio şi consider ca acum e momentul în care România să facă un pas în față, să extindă zonele de bio din România, prin comasarea terenului, prin diverse pârghii și cu produse super sofisticate, bio, sănătoase, cu care să fim peste tot în lume.”
E posibil, iată, domnule Marian Cioceanu, ca începând cu 2021 perspectivele în ceea ce privește producția bio în România să crească?
„Eu cred, e mai mult decât o speranţă, cred cu putere bazat pe o lege. În mai anul acesta, prin lege Parlamentul României şi promulgată de preşedintele României, s-a adoptat o lege pentru înfiinţarea a unei agenţii pentru calitatea şi promovarea alimentului… punct, că suntem în Uniunea Europeană, dar va fi aliment românesc cu predilecţie, şi această agenţie s-a inspirat din Agenţia AMA a Austriei. Austria, de exemplu, a depăşit 25% din teren agricol certificat ecologic. Acest model de agenție cuplat cu modelul Agence Bio, agenția bio a Franței, care de peste 30 de ani promovează puternic agricultura bio a Franței, va fi cea mai modernă agenție și va fi omologul Agenției CHAFEA, o agenție cu sediul la Luxemburg, înființată de Uniunea Europeană pentru promovarea alimentului de calitate la nivelul Uniunii Europene, în interiorul Uniunii și pe toate piețele, Orientul îndepărtat, Orientul Mijlociu, America și așa mai departe. Se dau 200 de milioane de euro pe an pe promovare, dar nu sunt bani alocați țărilor, ci fiecare țară, fiecare asociație aplică un proiect acolo.
Ori la noi în România, deci 200 de milioane pe an, de când am intrat în Uniunea Europeană din în 2007. În 2007-2011, România cheltuise, aplicase și câștigase și cheltuise de acolo doar 10 milioane, în atâția ani. Ori această agenție care să învețe asociațiile cum să scrie proiectul, să le susțină, să atragem acei bani europeni, plus pe fondurile naționale e nevoie ca România să își stabilească un brand de țară, un logo, un moto și să fie cunoscut de români, în primul rând, dar și de colegii noștri, să spunem așa, din Uniunea Europeană.
Noi am lansat, mai demult, România Grădina Bio a Europei. Colegii noștri de la Asociația pentru promovarea alimentului au venit, mai recent, cu brandul România Grădina verde a Europei. Probabil că o să adoptăm și noi la bio și ei. La orice târg nu te duci cu grâu sau cu carne de porc. Te duci cu un produs de calitate superioară, procesat, cu valoare adăugată multă, cum te cazul acestor vinuri. Se obțin foarte greu și bio, vunul în general este un produs care se obține greu, bio cu atât mai greu, și iată munca de peste 2003-2019, peste 16 ani și-a spus cuvântul dar, din păcate, și am constatat amărăciunea și o știam, fără ca țara, statul român să fii făcut prea mult în domeniul ăsta.”
