Cod european pentru inteligenţa artificială
Când apărea, în 1984, primul film din seria Terminator posibilitatea ca roboții și inteligența artificială să preia controlul asupra planetei părea ceva foarte îndepărtat.
Sorin Pavel, 20.03.2018, 10:20
Când apărea, în 1984, primul film din seria Terminator posibilitatea ca roboții și inteligența artificială să preia controlul asupra planetei părea ceva foarte îndepărtat. Când în 1997 campionul mondial la șah, Garry Kasparov a fost înfrânt pentru prima oară de computerul Deep Blue lucrurile nu au mai părut chiar de domeniul SF.
Următorul pas este, dacă prezicerile lui Geordi Rose, creatorul computerului cuantic se adeveresc, că până în 2o28 computerele vor depăși omul în orice domeniu, în orice privință.
Influența inteligenței artificiale crește și se extinde rapid în societate și va avea un impact major în toate domeniile dar ca orice tehnologie inovatoare implică riscuri și generează provocări complexe.
Raportorul Comitetului Economic și Social European pe probleme legate de inteligența artificială, Catelijne Muller spune că avem nevoie de un cod etic la nivel european pentru a ne asigura că dezvoltarea inteligenței artificiale este în acord cu valorile europene și drepturile fundamentale ale omului: Imaginați-vă că un câine muşcă un copil. Nu putem acuza câinele. Îl vom da în judecată pe proprietar. Câinele este cumva în afara controlului nostru, deci îl vom învinui pe proprietar. Copilul sparge fereastra unui vecin. Nu putem acuza copilul. Părinții sunt responsabili. Copilul este în afara controlului părinților, totuși îi vom da în judecată pe părinți. Ce vreau să spun cu asta? Că avem nevoie de o strategie astfel încât omul să controleze inteligența artificială. Trebuie să fim capabili să comandăm sistemele într-o manieră tactică și de asemenea să decidem dacă, unde și cum le folosim, în viețile noastre, în casele noastre, în școli, la locul de muncă, în instanțele de judecată sau în spitale.
Zilnic generăm o cantitate uriașă de date, din ce în ce mai greu de analizat, de procesat și de controlat. Pentru asta există supercomputerele dar cu condiția ca cineva să pună cap la cap piesele, spune comisarul european pentru pentru știință, cercetare și inovare, Carlos Moedas: Dacă vă gândiți la asta.. vreau să spun că nicio țară, nicio universitate, nicio companie, singure nu pot.. aș compara asta întrucâtva cu ce se întâmpla în anul 2ooo când țările vorbeau despre rezistența antimicrobiană dar nimeni nu a făcut nimic împreună. Astfel, rezistența antimicrobiană a crescut pentru că nimeni nu a pus piesele laolaltă. Iar ceea ce faceți voi aici cu supercomputerele înseamnă exact asta: faceți ceea ce alții nu au putut face singuri. Vorbim despre abilitatea de a pune datele, mașinile care învață împreună. Cred că supercomputerele vor revoluționa felul în care o mașină învață iar mașina va revoluționa știința însăși.
