Politica pentru Africa trebuie să capete mai multă importanţă în agendele ţărilor europene
Relaţia dintre Uniunea Europeană şi Africa, dar şi posibilitatea ca România, ca ţară membră a Uniunii, să revină în calitate de investitor în ţări africane, sunt teme abordate de Daniela Coman, în rubrica de actualitate europeană.
Daniela Coman, 26.01.2018, 12:35
O sărăcie cruntă, oameni care mor de foame sau de boli de mult eradicate în alte părţi ale planetei, diverse forme de sclavagism, lipsa oricătui drept, chiar şi a dreptului la viaţă, uneori, situaţia catastrofală a femeilor şi copiilor. Aşa arată Africa! În acest timp, mulţi continuă să facă averi colosale pe seama lipsurilor, suferinţelor şi mai ales a muncii africanilor. Metalele rare, petrolul, diamantele, aurul şi alte bogăţii ascunse în subsolul Africii ajung în economiile dezvoltate ale lumii, datorită exploatării – în schimbul unor plăţi ridicole – a oamenilor de aici.
Uniunea Europeană este principalul furnizor de ajutoare pentru Africa, fie că vorbim de bani, asistenţă tehnică sau umanitară.
Eurodeputatul român, Cristian Preda, membru al grupului pentru relaţia cu Magrebul în Parlamentul European, apreciază că politica pentru Africa trebuie să capete mai multă importanţă în agendele ţărilor europene, inclusiv în cazul României: România are o experienţă pe care a acumulat-o, este adevărat, în anii 70 şi 80, în proiecte de dezvoltare în Africa. România e încă recunoscută pe continentul african ca un actor al dezvoltării de la care se aşteaptă mai mult. Pentru că multe dintre elitele africane au fost formate în România sau în ţări din fostul lagăr comunist. E paradoxal, dar România are o imagine excelentă în Africa, de multe ori mai bună decât în unele ţări europene. Avem nevoie de soluţii pentru Africa fiindcă problema migraţiei ţine în foarte mare măsură de ceea ce se întâmplă în unele dintre statele africane. Pe de altă parte, Africa este importantă nu doar ca simbol al acestei frici, care s-a insinuat în Uniunea Europeană din momentul în care criza migranţilor a devenit explozivă. Este un continent cu un uriaş potenţial. Trebuie să învăţăm au să reînvăţăm să cooperăm cu Africa. Există potenţaile economic. Politic, avem nevoie de o relaţie coerentă şi stabilă, avem nevoie de regimuri previzibile în Africa, în care să nu se mai producă şi reproducă lovituri de stat şi alte răsturnări violente de regim la tot pasul.
Fondul european de dezvoltare rămâne principalul canal utilizat de Europa pentru dezvoltare în Africa. Acesta dispune de un buget de 30,5 miliarde de euro, până în 2020. În general, proiectele finanţate din bani europeni au dimensiune regională: se construiesc, de exemplu, şosele care să lege între ele două-trei ţări vecine, pentru a facilita apropierea dintre ele. Prin acorduri între Bruxelles şi unele state care beneficiază de un statut privilegiat, Uniunea virează bani chiar în bugetele acelor ţări.
Astfel, zeci de miliarde de euro pleacă anual din fodurile europene către Africa, alte zeci reprezintă investiţiile separate ale unor firme europene. Problema ar fi că toate aceste fonduri, direcţionate către Africa de peste 50 de ani, nu au schimbat prea mult peisajul în acele ţări.
