Transportul feroviar și fondurile europene

În secolul trecut, România avea una din cele mai mari, dense și utilizate rețele de căi ferate din Europa. A urmat însă o perioadă în care infrastructura a fost neglijată.

Florin Orban, 10.09.2020, 11:22

Transportul feroviar în România are o istorie de peste 160
de ani. Prima linie a fost deschisă pe 20 august 1854, în Banat, pe atunci
parte a Imperiului Austro-Ungar, şi făcea legătura între Oraviţa şi localitatea
Baziaş, port la Dunăre. Cu o lungime de 62,5 km, linia a fost folosită iniţial
doar pentru transportul cărbunelui. Relaţia Oraviţa – Baziaş a fost deschisă
pentru traficul de pasageri după doi ani, mai exact la 1 noiembrie 1856. După 1864, diverse căi ferate au fost
construite şi pe teritoriul Principatelor Unite. Linia unind capitala Bucureşti
şi portul dunărean Giurgiu a fost deschisă pentru trafic la 26 august 1869 şi a
fost prima construită pe teritoriul românesc din acel timp.

A urmat o dezvoltare rapidă a căilor ferate din România, în
pas cu tendinţele europene. În 1918, după ce provinciile istorice Transilvania,
Banat, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Regatul pentru a forma România Mare,
toate liniile care au aparținut anterior Austro-Ungariei și Rusiei au intrat în
proprietatea Căilor Ferate Române.

Începând cu mijlocul secolului XX, autorităţile comuniste au
investit serios în căile ferate, în sprijinul industrializării cât mai rapide a
ţării. Pe lângă creșterea traficului feroviar și al construcției de noi linii,
în special în zonele rurale, electrificarea și dublarea liniilor au ocupat un
loc important.

La vremea Revoluţiei din 1989, România avea una din cele mai
mari şi dense rețele de căi ferate din Europa. A urmat însă o lungă perioadă în
care infrastructura a fost neglijată. Multe linii s-au închis complet, iar pe
mii de kilometri se circulă cu restricţii de viteză din cauza stării
necorespunzătoare a căii de rulare.

Vorbim astăzi despre transportul feroviar
din România cu Dumitru Fornea, membru al Comitetului Economic și Social
European. Interlocutorul nostru este și secretar general al Confederației Sindicale
Naționale MERIDIAN, din care
face parte și o importantă organizație din domeniul căilor ferate, respectiv
Federația Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România.

Dumitru Fornea: Infrastructura feroviară
din România permite o viteză comercială de doar 45 de kilometri pe oră pentru
trenurile de călători. Circulăm pe calea ferată cu o viteză mai mică decât
autoturismele prin localități. Avem o problemă și cu materialul rulant, care este
foarte vechi. Autoritatea pentru Reformă Feroviară, la nivel instituțional, nu
reușește să-și îndeplinească misiunea… În exercițiul financiar 2014 – 2020 nu
au reușit să achiziționeze cele 80 de trenuri electrice noi care erau prevăzute
în programul lor. Aveau și ei o misiune, și această misiune era să
achiziționeze cu fonduri europene, prin intermediul unui proiect, aceste rame
electrice care urmau să înnoiască parcul CFR Călători. Suntem într-un impas,
din acest punct de vedere.

Uniunea Europeană a alocat României miliarde de euro pentru
dezvoltarea transportului feroviar. Din păcate însă, apar dificultăți atunci
când este vorba de utilizarea acestor fonduri europene.

Dumitru Fornea, membru
al Comitetului Economic și Social European, secretar general al Confederației
Sindicale Naționale MERIDIAN.

Problema este, nu numai de acum,
lipsa proiectelor. Degeaba ai alocat, statistic, sume mari de bani de la
nivelul Uniunii Europene și chiar de la nivelul Guvernului dacă nu ai și
instituții care să realizeze aceste proiecte și să le implementeze. Or, din ce
am ascultat în ultima perioadă din intervențiile comisarului european pentru
Transporturi, doamna Adina Vălean, instituțiile românești relevante, precum
Autoritatea pentru Reformă Feroviară, dar și altele, nu reușesc să se prezinte cu proiecte
fezabile pe care să le depună și să le implementeze pentru finanțare europeană.
Și în exercițiul anterior, pe programul operațional Infrastructură Mare, am
avut alocați 10,8 miliarde de euro.

Acum, din ce vedem pe exercițiul acesta,
2021 – 2027, care este în discuție pe programul operațional Transporturi, sunt
alocate 7,8 miliarde de euro. La prima vedere, par mai puțini bani, dar
suficient de mulți pentru a face ceva. Or, noi nu am depus proiecte nici pentru
banii pe care îi avem. Ce să mai vorbim despre alți bani? Probabil că și acesta
este motivul pentru care au scăzut un pic cifrele pe Transporturi. Problema
principală rămâne implementarea proiectelor.