Pe timp de război, multe sunt ca pe timp de pace: se amestecă eroismul, tragismul, comicul şi absurdul.
Gătitul are o componentă magică pe care istoricii, folcloriştii şi antropologii nu au ezitat să o cerceteze şi să descopere în el semnificaţii culturale.
Între 1945 şi 1989, zeci de ani, viaţa înaltei aristocraţii comuniste româneşti a fost un mister pentru omul de rând. Nu se ştia ce pasiuni aveau acei oameni, care le erau preocupările, ce discutau şi ce decizii luau.
Campania militară a României din anii 1916-1917 se încheia prin pacea de la Buftea-Bucureşti din luna mai a anului 1918.
Echipa masculină de sabie a României a câştigat concursul de Cupă Mondială, disputat duminică la Varşovia, în Polonia.
Închisorile comuniste au fost mediul în care acest personaj a apărut în istoria României şi el a fost încă un exemplu definitoriu pentru ce a însemnat regimul comunist în România între 1945 şi 1989.
În luna februarie a anului 1907 avea loc o mare explozie socială în lumea rurală cunoscută sub numele de răscoala ţărănească din 1907. Ea a avut puternice reverberaţii în România, ajungînd cunoscută şi în străinătate.
Criza democrației române începea să se manifeste în 1927, an crucial în istoria politică a României.
Inginer, explorator, cartograf, Iulius Popper s-a născut la Bucureşti în 1857. Era fiul unui anticar, librar, ziarist şi profesor la prima şcoală a comunităţii evreieşti din Bucureşti.
Auguste-Félix-Charles de Beaupoil, conte de Saint-Aulaire, a venit în România ca ambasador al Franţei în tumultoasa vară a anului 1916, an în care România intra în primul război mondial.
Evenimentele violente din 21-23 ianuarie 1941 sunt cunoscute în istoria României sub numele generic de rebeliunea legionară.
Pe baza tratatului dintre România şi Antanta din august 1916, armata rusă se angaja să sprijine frontul la sud şi la est de Carpaţi.
În decembrie 1916, Bucureştiul era ocupat de armatele Puterilor Centrale şi autorităţile române se refugiau la Iaşi. Regimul de ocupaţie a fost unul aspru prin care România era tratată ca ţară învinsă.
Unul dintre cele mai importante evenimente din istoria evreilor din România a fost Congresul de la Focşani din 30-31 decembrie 1881.
Se spune că ţările nu au prieteni, ci numai interese. Însă istoria contrazice această afirmaţie simplistă. În trecut, găsim numeroase exemple de prietenie între ţări care au însemnat alianţe militare, matrimoniale ori încredinţare de secrete şi valori.
