Cu o jumătate de an în urmă, când tocmai începea 2019, România era cuprinsă de emoţia preluării unei mari responsabilităţi în cadrul Uniunii Europene.
Patriot, revoluționar, om politic, scriitor, istoric și om care a făcut istorie. Astfel l-am putea caracteriza pe Nicolae Bălcescu, personalitate a românilor din zbuciumatul secol al XlX-lea.
Mult timp, parlamentarii europeni erau o aripă separată a vieţii politice din fiecare ţară a Uniunii Europene.
În urmă cu 220 de ani, într-o localitate din Vâlcea, se năştea Petrache Poenaru, o personalitate fascinantă care avea să dea omenirii stiloul.
Japonia a fascinat întotdeauna prin felul său aparte de a se fi constituit şi de a trăi de mii de ani.
Un document despre viitorul Europei, asumat de un lider francez, nu ar trebui să ne uimească prea mult.
Pentru a IX-a oară de la proclamarea independenţei, în 1991, cetăţenii Republicii Moldova sunt chemaţi să îşi aleagă parlamentarii, cei 101 membrii ai parlamentului unicameral.
Uniunea Europeană are părinţi fondatori şi o istorie marcată cu tratate esenţiale şi carte de diferite culori.
Hora Unirii este unul dintre simbolurile care conturează legenda Unirii Principatelor Române, în 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, în Moldova şi Muntenia.
Când ceasurile au marcat miezul nopţii şi intrarea în acest an, România prelua preşedinţia semestrială a Consiliului Uniunii Europene.
Au trecut aproape trei decenii de la Revoluţia română din Decembrie 1989. Deşi ni se pare că totul s-a petrecut cu zile în urmă, copiii născuţi atunci sunt mari acum şi cu greu înţeleg despre ce vorbim când ne amintim de Revoluţie.
Marea sărbătoare a românilor de la 1 Decembrie a fost însoţită, mai ales în mass media, de o serie de confuzii, necunoaşteri, sau chiar elemente de propagandă revizionistă.
Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba Iulia, de acum un secol, este document istoric de o valoare excepţională care a modelat vremurile ce au venit şi demonstrează profunzimea gândirii celor care l-au alcătuit.
