Cu tot mai multe necunoscute, ecuaţia terorismului devine una din ce în ce mai greu de rezolvat, în pofida eforturilor susţinute. Nici vorbă ca terorismul să dea vreun pas înapoi, deşi s-au scurs deja 15 ani de luptă coordonată împotriva acestui flagel.
Efectele pe care lumea le resimte din cauza războiului din Siria înseamnă mai mult decât criza refugiaţilor sau numărul mare de victime din această ţară.
Întâi a picat ştirea, vineri seara spre noapte, pentru toţi cei care nu au auzit exploziile de la Stade de France sau tirurile seci şi nesfârşite din lumea fericită a începutului de week end.
S-ar putea ca în istoria medievală, întunecată, a creştinismului să nu găsim un moment asemănător cu măcelărirea recentă a unui grup de 21 de oameni pe o plajă din Libia.
Teoria clasică a terorismului vorbeşte de obţinerea unor efecte prin acte de teroare, prin acţiuni care depăşesc firescul gândirii umane şi, punând-o în faţa ororii, să o oblige la măsuri pe care nu le-ar fi luat în mod normal.
Să fii început, odată cu acest an şi cu intervenţia Franţei în statul african Mali, o fază nouă în lupta internaţională împotriva terorismului?
