Ziua Ascultătorului 2022

Bun venit la o nouă ediție a Zilei Ascultătorului la Radio România Internațional!

Eugen Cojocariu, 06.11.2022, 14:14

Dragi prieteni, pe 6 noiembrie 2022, în prima duminică de după ziua Radioului românesc, pe care o sărbătorim an de an la 1 noiembrie, vă aşteptăm la Ziua Ascultătorului la Radio România Internaţional.

2022 va rămâne în cărțile de istorie și în
memoria colectivă, deopotrivă, dar nu ca anul ieșirii din pandemie, cum ne-am
fi așteptat mulți dintre noi. În dimineața zilei de 24 februarie, bătrânul continent a
fost zguduit de un conflict armat, după aproape 80 de ani de pace. În registrul
confruntării au intrat și ample campanii de propagandă și dezinformare, menite
să creeze haos și confuzie.

Războiul
informațional nu este o realitate nouă, dar efectele sale au devenit mai
vizibile ca oricând în contextul războiului din Ucraina, pentru că acesta a adus o adevărată explozie a știrilor false, a
dezinformărilor, aruncate în spațiul public.

De aceea, în ediția de
anul acesta a Zilei Ascultătorului la RRI v-am întrebat din ce surse vă
informați cel mai mult despre războiul din Ucraina, cum
reușiți să selectați știrile adevărate de cele false, dar și cât de
vulnerabili vă considerați la dezinformare, dacă ați scos din lista dvs. de
surse de informații sursele dovedite că propagă știri false și dezinformează,
care este rolul radioului public, și, mai ales, al unui
post de radio internațional, în viața dumneavoastră în această perioadă.

Vă invităm să descoperiți câteva dintre răspunsurile și
opiniile ascultătorilor noștri din întreaga lume. Ele reflectă exclusiv punctul
de vedere al autorilor lor și este posibil să nu coincidă cu punctul de vedere
al postului.

Paul Jamet, Franţa (ascultător al
emisiunilor în limba engleză și franceză)

Propunerea voastră
pentru Ziua Ascultătorului din 2022 mi-a atras cu adevărat atenția!
Într-adevăr, ne întrebați despre un fenomen fascinant, cel al ‘știrilor false’,
care a cunoscut o dezvoltare exponențială uluitoare, odată cu explozia
utilizării rețelelor sociale în timpul crizei generate de Covid-19 și care
continuă în prezent cu Războiul din Ucraina și consecințele sale globale.
Radioul a fost și este în continuare prima mea sursă de informare: nu mă uit
niciodată la televizor! Dar trebuie să adaug că lectura articolelor online a
crescut constant în ultimii ani, mai ales după criza Covid.

Consultarea
surselor de informare online a continuat să crească în importanță odată cu
Războiul din Ucraina, fie doar și pentru a căuta informații suplimentare sau pentru
a verifica ceea ce s-a auzit la radio. A te proteja de ‘fake news’ presupune un
efort real constând nu doar în diversificarea surselor tale de informații, ci
și în verificarea informațiilor. Și aici lucrurile se complică pentru că de
foarte multe ori, și asta e uman, fiecare dintre noi se lasă închis în
propriile convingeri! Mai mult, verificarea informațiilor este deosebit de
dificilă pentru că de foarte multe ori aceeași sursă – o agenție de presă de
exemplu – este preluată de multe mass-media care nu au posibilitatea de a avea
propriul corespondent la fața locului.

Și pentru că o informație este
multiplicată de zeci de ori nu înseamnă că este de încredere. ‘Mașinăria media’
este atunci percepută ca un singur întreg omogen, ceea ce o face suspectă. Mai
mult, cei care au asistat la un eveniment sunt adesea cei mai critici față de
mass-media care îl relatează. Din ce în ce mai mulți cetățeni se îndepărtează
de mass-media, în special tinerii, pentru a apela la rețelele sociale, care
sunt adevărate case de sunet pentru ‘știri false’. Eu nu folosesc nicio rețea
de socializare, ceea ce îmi scade vulnerabilitatea și astfel evit pierderea
timpului citind minciuni!

Am apărat întotdeauna existența și importanța posturilor de radio
internaționale pentru că, repet, oferă perspective diferite asupra
evenimentelor actuale, ceea ce, în opinia mea, este esențial și ajută la o idee
mai exactă a realității.

Sunt multe alte aspecte care merită subliniate. Aș vrea însă să
menționez un concept recent, încă vag pentru unii, care a dat naștere unei noi
expresii, și anume epoca ‘post-adevăr’. Această expresie a fost aleasă
‘cuvântul anului 2016’ de către dicționarul Oxford, care propune următoarea
definiție: ‘referitor la sau care denotă circumstanțe în care faptele obiective
sunt mai puțin influente în formarea opiniei publice decât apelurile la emoție
și la credința personală’.

Guido Panebianco, Italia

Conflictul din Ucraina, care sper să nu se
‘reverse’ într-un al treilea război mondial, ne tulbură psihologic viețile zi
de zi. Mass-media cele mai importante din Italia, mai ales radioul public,
încearcă să ne informeze zi și noapte direct din zona de conflict. Personal,
sunt împotriva consultării unor surse de informare altele decât posturile
publice de radio italiene și internaționale, care își îndeplinesc în mod
punctual și credibil misiunea față de ascultători. În acest fel, pentru mine
fake news nu există! Radio România Internaţional mă ajută foarte mult să
înțeleg cum percepe poporul român războiul din Ucraina.

Teruhiko KACHI, Japonia (ascultător al emisiunilor în
limba engleză)

În ceea ce privește războiul
din Ucraina, pentru mine principalele surse de informare sunt radioul si
televiziunile publice, precum si websiturile acestora din țările democratice,
în special din Europa, cum sunt BBC în Regatul Unit, DLF în Germania și RRI în
România. Este foarte dificil sa faci diferența între fake news și știrile
reale. Eu nu mă bazez pe informațiile de pe rețelele sociale, pentru că acolo
este un mix. Este posibil să fie fake. Este clar că Rusia este de vină pentru
acest război, dar tocmai pentru că ne aflăm în stare de război, nu am încredere
în niciun fel de informație care ne parvine nu doar din Rusia, ci și din
Ucraina.

Așa că, după cum spuneam mai devreme, singura soluție este să am
încredere în informațiile care vin din țările democratice din Europa. Nu cred
că sunt vulnerabil când este vorba despre dezinformare, dar nu pot fi sigur.
Așa că încerc să nu iau de bune informațiile care vin din țările cu regimuri
dictatoriale și nedemocratice. Dacă descopăr că sursa unei informații nu este
de încredere, o scot de pe lista mea.Eu locuiesc în Japonia, deci este dificil
să înțeleg exact acest război, ca pe ceva trăit. Posturile internaționale de
radio, în special cele din Europa, îmi oferă o imagine mult mai clară a acestui
război și îmi extind orizontul de gândire.

ChristerBrunstrom, Suedia (ascultător al emisiunilor în limba
engleză)

Am fost cu toții
șocați de brutalitatea agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei. Mii de
oameni, atât soldați, cât și civili, au fost uciși sau mutilați pe viață, iar
țara a suferit distrugeri enorme. Totul seamănă cu crime de război nemaivăzute
în Europa după al Doilea Război Mondial. Mass-media joacă, desigur, un rol
important în a ne informa despre ceea ce se întâmplă zi de zi. Majoritatea
informațiilor le primesc de la postul public suedez – Radio Sweden – și de la
alte posturi de radio internaționale precum BBC, Radio France International și
Radio Austria International.

Radio România Internațional este, de asemenea, o
sursă de informare. Toate aceste posturi au corespondenți în Rusia și Ucraina
care relatează despre evenimentele și evoluția războiului. Serviciile publice
mass media menționează întotdeauna dacă veridicitatea știrilor lor a fost
verificată. Dacă nu, ei anunță că a fost imposibil să se verifice veridicitatea
anumitor declarații sau relatări ale evenimentelor. Adevărul este una dintre
primele victime ale unui război sau conflict. Declarațiile făcute de oficialii
guvernului rus pot fi respinse, deoarece aproape întotdeauna s-au dovedit a fi
complet false. Liderii ruși au excelat în mințirea publicului atât în ​​țară,
cât și în străinătate.

Nu cred că sunt atât de vulnerabil la dezinformare,
pentru că mă feresc de toate tipurile de rețele sociale, deoarece nu poți avea
încredere în ele. În vremuri de criză, posturile de radio și TV din serviciul
public sunt de o importanță capitală în furnizarea de informații corecte și de
încredere și același lucru este valabil și pentru acei radiodifuzori
internaționali care sunt liberi de controlul guvernamental și conduși de
jurnaliști independenți. Vă doresc tuturor o Zi a ascultătorilor fericită!

xxyy, Rusia (ascultător al emisiunilor RRI în limba ucraineană)

Anul care se apropie de final, cu siguranță va rămâne în istorie ca anul
ieșirii umanității din pandemia de Covid, dar și ca anul sângerosului conflict
armat din inima Europei de Est. Cred că mai târziu, de la înălțimea vremurilor,
istoricii vor lega aceste două evenimente și vor trage propriile concluzii.
Într-o lume care va fi complet diferită! Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei
se desfășoară pe fondul unei campanii de propagandă și dezinformare fără
precedent a Rusiei. Aici, în Rusia, s-a impus ca războiul declanșat în
februarie să fie numit doar ‘operațiune specială, sub amenințarea cu poliția
sau cu începerea urmăririi penale. De asemenea, este interzisă folosirea
cuvintelor ‘război’ și ‘pace’, deoarece aceste cuvinte, din punctul lor de
vedere, ‘discreditează armata rusă’! Vorbesc serios, conform noilor legi,
adoptate de parlamentul rus, aceasta este considerată o infracțiune, care se
pedepsește cu amendă destul de mare sau chiar cu privare de libertate.

De
asemenea, a fost suprimată libertatea de a-ți exprima opinia pe rețelele de
socializare, sub amenințarea arestării și a pedepsei cu închisoarea. Obțin
informații despre războiul din draga mea Patrie din surse sigure – posturi
radio și de pe Internet, inclusiv din emisiunile și de pe site-ul Radio România
Internațional. Pot distinge cu ușurință mesajele adevărate de dezinformare, așa
că nu mă consider vulnerabil la dezinformare.

Pe de altă parte, mulți oameni din
Rusia, și nu numai din Rusia, cred în minciuni evidente și răspândesc știri
false. Acești oameni pot fi convinși că greșesc, deși nu întotdeauna, dar acest
efort poate fi și periculos, pentru că li s-a inoculat convingerea absolută că
doar informațiile pe care le aud și le citesc zi de zi sunt singurele
adevărate. Prin urmare, sarcina mea în ceea ce-i privește este să-i avertizez
cu un sfat atent cu privire la pașii pe care îi fac, care ar putea duce la
moartea lor sau a rudelor lor cele mai apropiate.Da, a spune adevărul în
Rusia este acum periculos. Prin urmare, încerc să susțin și oamenii care au
avut curajul să spună adevărul și au suferit din această cauză.

Philippe Marsan, Franța

În zilele noastre și în
ciuda Cortinei de fier care a căzut deja de mai bine de treizeci de ani, iată
că războiul face din nou ravagii, de data aceasta în Ucraina. Devenită o țară
ca oricare alta, Rusia dorește să cucerească o țară independentă și suverană.
Parcă am fi în războiul din Crimeea, în 1850, când țarul rus invoca aceleași
motive ca și Putin. Deși lumea s-a schimbat, propaganda continuă să
funcționeze, cu ajutorul calculatoarelor, tabletelor, smartphone-urilor și
tuturor gadgeturilor de acest tip, care sunt conectate la lumea știrilor.
Rețelele de socializare fac să circule informațiile în lumea întreagă. Vedem
poze, video-uri, povești despre situații ce par credibile și oficiale. Cu un
simplu clic, putem citi, vedea, analiza, studia orice situație. Suntem oare mai
vulnerabili? Cu siguranță. Vigilența, spiritul critic sunt necesare, asta este
de la sine înțeles. Într-o lume dată peste cap, ce rol ar putea avea radioul
public sau privat? În Franța, Radio France are mai multe canale și unul dintre
ele prezintă atât emisiuni de radio cât și de televiziune. Asta ne permite să
obținem în foarte scurt timp, informații verificate, precise și obiective. Ei
bine, Radio România Internaţional se încadrează în acest tip de media.
Jurnaliștii de calitate ne oferă accesul la o informație bine prezentată și
analizată, ceea ce este liniștitor pentru ascultători.

Warren Lambing, Wellsville New York, SUA

Ascult Radio România Internațional de mulți ani. Recent,
în emisiunea dumneavoastră ați întrebat ce surse folosesc pentru a mă informa
despre războiul din Ucraina. Sincer, când vine vorba de relatări despre orice
conflict, sunt sceptic cu privire la orice informație prezentată. Reportajele
de război sunt adesea afectate de perspectiva agențiilor de presă asupra
războiului. Cu toate acestea, m-am uitat întotdeauna la BBC World Service, deși
nu mai difuzează pe unde scurte în America de Nord, și e un post greu de prins,
aici, unde locuiesc. De la începutul conflictului, am ascultat emisiunile
dumneavoastră și Radio Praga și, ocazional, Radio Slovacia. În Statele Unite există
o acoperire mediatică extinsă a războiului, dar sunt mai interesat de ceea ce
relatează țările vecine cu Ucraina. Ascult emisiuni pe unde scurte de peste 30
de ani, iar radiodifuzorii internaționali în limba engleză către America de
Nord au dispărut. Am urmărit știrile Sky și France 24, cu atât mai mult la
începutul războiului. Și mă abonez la The New York Times, care a fost
principala mea sursă de informații despre războiul din Ucraina.

Ugo de Polo, Italia

Mă simt foarte vulnerabil la dezinformare și,
din păcate, destul de des nu prea se înțelege până la ce punct o știre este
adevărată în totalitate, parțial sau deloc. Știrile false sunt bine construite,
așa că e greu să le distingi de cele reale. De aceea, încerc să îmi diferențiez
pe cât posibil sursele de informare. Ascult RAI, radioul nostru național. Vă
ascult pe voi, apoi Vocea Turciei, Radio China. Ați rămas printre puținii care
mai transmit emisiuni în limba italiană pe unde scurte. Cu oarecare
dificultate, reușesc să ocolesc restricțiile și citesc Sputnik News. Urmăresc
știrile agenției noastre de presă ANSA, AP News, Global Times, New York Times
și Washington Post. Așadar, încerc să ascult toate ‘clopotele’ posibile. Nu
urmăresc transmisii pe satelit. La sfârșit, încerc să trag propriile concluzii
din materialul informativ pe care îl am la dispoziție.

În ceea ce privește
posturile de radio internaționale, consider și am considerat întotdeauna că
joacă un rol interesant și demn de luat în considerare. Îmi amintesc de
vremurile ‘Zidului’: ascultam sau citeam știri internaționale aici, în Italia,
iar seara îmi era greu să aleg unul dintre numeroasele posturi de radio de
dincolo de Cortina de fier care transmiteau în limba italiană. Eram tânăr
atunci și începeam să îmi conturez anumite idei apelând la surse diverse. Acum,
datorită internetului, totul pare mai ușor. Suntem ținta tuturor tipurilor de
știri, toate (inclusiv la noi) mai mult sau mai puțin voalat orientate în așa
fel încât cititorul/ascultătorul să își facă o idee despre cine este ‘cel bun’
și cine este ‘cel rău’. Din fericire, sunteți și voi: ați trecut prin tot felul
de experiențe în timpul regimurilor trecute, care nu au făcut viața ușoară
populației, așa că opinia voastră este întotdeauna binevenită.

Ding Lu, provincia
Jiangsu, China

RRI susține în mod constant jurnalismul
echilibrat, nu înclină în mod părtinitor către vreuna dintre părți și respectă
cu strictețe regulile jurnalismului internațional. Deși Romania este membră UE
și NATO, nu urmează orbește pozițiile UE și NATO – această atitudine e dificilă
și de apreciat. Mulțumesc pentru știrile produse de Radio România
Internațional, care m-au ajutat să îmi lărgesc orizonturile! Sper că războiul
dintre Rusia și Ucraina se va sfârși curând și pacea va reveni! Îmi doresc ca
în lume să nu mai fie niciodată război!

VicentMarí, Spania

Radioul internațional
este o fereastră deschisă de comunicare necenzurată. Este încă o opinie în zgomotul
asurzitor al presei de astăzi. Dar este o voce care are responsabilitatea de a
conferi credibilitate țării din care difuzează și de a confirma nivelul său
social, politic sau democratic. Rețelele de socializare asigură o platformă
pentru multe voci fără niciun fel de criteriu, grupând adepții celor mai
absurde teorii. Oameni care au distrus transmițătoare 5G pentru că ‘emiteau’ Covid.
Alții au luat înălbitor pentru a se vindeca pentru că așa a spus președintele
lor.

Posturile de radio publice naționale sau internaționale ar trebui să facă
lumină în acest întuneric cauzat de utilizarea abuzivă a rețelelor sociale. Să
știi să deosebești praful de neghină este o sarcină dificilă, dar trebuie
făcută. Trebuie să existe rigoare în programele de radio, care să fie
obiective, să apere libertatea, drepturile omului, pacea, coexistența, să
păstreze distanța față de pozițiile totalitare și radicale. Trebuie să denunțe
abuzurile, indiferent de unde provin acestea, să apere natura care ne hrănește
pe toți, în așa fel încât să nu o otrăvim treptat și, implicit, pe noi înșine.
Să învățăm din istorie! De multe ori aceasta se repetă. Și cel mai adesea
părțile rele. Posturile de radio ar trebui să contribuie la coexistență, nu la
confruntare și război. Europa… câmpul miilor de bătălii.

Este în puterea
noastră, a tuturor, să punem capăt războiului pe teritoriul european. Radioul
public și internațional trebuie să fie un difuzor de informații veridice pe
teme atât de sensibile ca aceasta. Suprimarea serviciilor internaționale pe
unde scurte a fost un eșec uriaș. Vedem acum că există puține servicii către
Rusia, dinspre Occident. Acolo există doar media oficială. La rândul său,
Occidentul închide radioul Sputnik și televiziunea RT. Iar Moscova nu are unde
scurte. Nu are voce. E mută. Felicit Radio România pentru menținerea unui
serviciu internațional excelent pe unde scurte. O comunicare directă între
radio și ascultător.

Dr. HansjörgBiener,
Germania

Introducere: Cine ar fi crezut că după 80 de ani în
Europa… dar stați, am avut războaiele din Iugoslavia din anii ’90. Și, în
plus, există întotdeauna un război undeva în lume. Ceea ce este atât de diferit
în cazul războiului ruso-ucrainean este dimensiunea și durata acestui război și
trezirea finală la realitate în privința Rusiei. Rusia a ieșit din ceea ce președintele sovietic
Mihail Gorbaciov numea în 1987 ‘casa comună a Europei’. Că se va întâmpla așa am fi
putut ghici încă din 2014, când Rusia lui Putin a ocupat Crimeea. Și
atunci am citit că unii imperialiști din Rusia visau la teritorii numite Noua
Rusie, până în Moldova.

Dar să trecem acum la războiul ruso-ucrainean și la
foamea mea de informații. Prima mea sursă a devenit bbc.com, site-ul web al
mamei tuturor televiziunilor publice. Doar cuvântul scris, însă, pentru că
cititul este mai rapid decât ascultatul. De fapt, pentru mine, internetul în
ansamblu este un mediu de lectură și nu un mediu de ascultare sau de
televiziune. În primele luni, am fost interesat în principal de analiza zilnică
a desfășurării războiului. Mai ales prin intermediul hărților, m-am simțit
foarte bine informat de BBC.

A doua sursă principală este site-ul Deutsche
Welle, care, ca și BBC, scrie în detaliu despre situația din Ucraina. Este mai
dificil în cazul radiodifuzorilor publici interni, pe care, din nefericire,
politicienii germani, cedând în fața editorilor, i-au limitat la ofertarea de
imagini, filme și sunet. Informația
de tip text este prea
scurtă. Nu vizitez niciodată pagini ale presei scrise de limbă
germană. Mă simt hărțuit de accesoriile non-jurnalistice. Nu, nu vreau să dau
click pe o galerie de imagini sau să urmăresc un alt subiect senzațional.

O
altă sursă pe care am folosit-o cu regularitate la început au fost site-urile
în limba germană ale serviciilor externe ale radiodifuzorilor statelor din
Grupul de la Visegrád. Mai presus de toate, am vizitat paginile Polskie Radio.
Acolo nu m-am uitat doar la relatările în limba germană, ci, ocazional, și la cele în poloneză, rusă și ucraineană, traduse de Google. A
fost foarte interesant, dar și dureros. În primul rând, aceste oferte au vorbit
chiar mai mult decât redacția de limbă germană despre complicitatea germană în războiul dintre
Rusia și Ucraina. Subiectul se referea la conductele din Marea Baltică. Ei nu
se gândeau doar la politicienii germani, care au avut prea multă încredere în
Putin. Populația în ansamblu a sprijinit naiv politica Rusiei și a fost
fericită să devină dependentă de energia ieftină de acolo. Al doilea lucru
interesant a fost acoperirea mediatică a războiului.
Se vorbea mereu despre moralul scăzut al trupelor rusești. Într-un dublu sens:
de la slaba pregătire de luptă până la predarea voluntară a materialului de
război armatei ucrainene. Dar și: violuri, tortură și jafuri.

Gândurile mele
finale: De fapt, îmi pare rău pentru ambele părți. Am crescut în anii șaizeci și
am văzut victimele războiului. În presa noastră, acest lucru nu este aproape
niciodată menționat sau descris în termeni de răni tipice de război. Poporul
ucrainean a fost copleșit de un război pe care nu și l-a dorit, iar acum, ruși
fără prea multă pregătire sunt înrolați într-un război după care cu greu este
de presupus că vor defila întregi
și nevătămați într-o paradă
a victoriei în Piața Roșie.

CarloGiordani, Italia

Urmăresc cu mult interes
evoluțiile războiului din Ucraina, sunt abonat la un cotidian și la o revistă
de geopolitică. De asemenea, citesc online publicații cotidiene în care am
încredere, ascult Rai Radio3 și Radio24 in FM, deoarece le consider surse de
încredere, și mă informez și de pe Twitter. Nu citesc doar lucruri cu care sunt
de acord, ci și articole care prezintă opinii diferite de ale mele. (…)Ascult
pe unde scurte posturi de radio internaționale în italiană, franceză și
engleză, pentru a-mi contura o idee despre ce se spune în străinătate. În
general, știrile false se recunosc, deoarece nu sunt susținute de fapte sau
pretind să dezmintă până și realitatea demonstrată prin fotografii și imagini
video trimise de cei care duc zilnic războiul. Dacă ceva mi se pare frapant sau
neverosimil, caut mai multe surse care să confirme sau să dezmintă știrea. Dacă
o sursă propagă doar dezinformare, atunci o abandonez, ca să nu îmi mai pierd
timpul.

Ernst Meinhatdt,
Germania (fost redactor la DW)

Mă bucur să particip la Ziua Ascultătorului 2022.
Întrebați cum ne raportăm la ‘știrile false’ privind războiul din Ucraina. Le ignor.
Și nu mă refer doar la știrile din Rusia, ci și la cele din Germania. Nu trece
o zi fără să nu găsesc pe internet vreun articol cu o prezentare picantă în
care niște ‘experți rusologi’ sau ‘persoane apropiate Kremlinului’ ne spun cât
de grav bolnav este Vladimir Putin. Uneori are cancer de tipul x, alteori de
tipul y. Și dacă nu are cancer sau o altă boală foarte gravă, atunci ‘generalii
ruși se distanțează de el’ sau ‘ultimii săi acoliți sunt
pe punctul de a-l părăsi’. Când am deschis calculatorul acum zece minute, am
văzut ‘știrea ‘: ‘Expert rus: Putin va dispărea în cel mult un an.’ Numai vorbe
stupide, fără o cercetare jurnalistică serioasă în spate. După un astfel de titlu, articolul este deja un subiect închis pentru mine. A citi mai departe ar fi o pierdere de timp. Din nefericire,
este o caracteristică a jurnalismului de astăzi: ceea ce își dorește autorul
sau ceea ce își dorește ziarul, postul de radio sau de televiziune, se prezintă
ca și cum ar fi realitatea. Nu faptele cercetate cu exactitate contează, ci
dorințele care sunt măsura tuturor lucrurilor. Acest lucru este valabil nu
numai în ceea ce privește războiul lui Putin împotriva Ucrainei, ci și în ceea
ce privește orice altceva, de exemplu, în ceea ce privește rezultatul probabil
al alegerilor, fie că este vorba de Germania sau Ungaria, de SUA sau Brazilia
sau de altundeva.

Dar să rămânem la războiul lui Putin împotriva Ucrainei. Nici
măcar nu trebuie să ne uităm până în Rusia ca să găsim ‘fake news’. Presa
noastră din Germania produce mai mult decât suficiente. De aceea mă limitez la
surse serioase. Cel mai serios pentru mine este radioul, și aici menționez BBC
World Service. În Berlin, avem norocul de a-l fi putut asculta întotdeauna în FM.
Aproape din prima zi a războiului, BBC a avut corespondenți proprii în toate
teatrele de război din Ucraina, precum și la Moscova. În plus, Vitaliy Shevchenko,
de la serviciul de monitorizare al BBC, a relatat în mod regulat ceea ce spunea
presa rusă despre război și apoi a clasificat-o. Așadar, numărul unu, fără
rezerve, este radioul, și mai ales BBC World Service.

Hugo Longhi,Argentina

Prima victimă într-un
război este adevărul. Nu știu cine a spus-o, dar a fost absolut corect.
Cealaltă realitate este că, indiferent dacă ne aflăm la 100 sau la 14.000 de
kilometri distanță de război, suntem afectați iremediabil de efectele acestuia.
Pe baza acestor concepte generice, dar valabile, toată lumea va lua o poziție
față de conflict. Fiecare face acest lucru în funcție de convingerile lui și de
cantitatea și calitatea informațiilor pe care le primește. Nu va exista niciun
dubiu cu privire la cantitate, vom fi acoperiți cu centimetri de cerneală sau
cu ore de sunet/audio. Sarcina noastră, ca spectatori suferinzi ai
evenimentului, este tocmai aceea de a stabili dacă ceea ce se spune este real
sau nu. Vedem cadavre, orașe distruse, oameni care țipă pentru viața lor,
fugind îngroziți. Imaginea este, incontestabil, sfâșietoare, dar cine a
provocat acest lucru? Este agresorul care caută să domine ceva? Este agresorul
care refuză să accepte un drept care nu-i aparține? Multe întrebări la care
este greu de răspuns. Cel puțin eu nu sunt în măsură să fac acest lucru.

Relația mea cu mass-media, în special cu radioul, durează de mulți ani și mi-o
mențin. Iar acest lucru înseamnă să accept că nu voi primi întotdeauna
certitudini cu privire la ceea ce se întâmplă. Ajung la concluzia că, în acest
conflict, nu am optat pentru o anumită sursă de informare, am ascultat mai multe
și niciuna nu m-a satisfăcut pe deplin. Mă hrănesc cu date pentru că nu pot
trăi indiferent la fapte, dar la sfârșitul fiecărei zile rămân cu trista
resursă de a le regreta și de a spera să se termine cât mai repede.

Bruce Lee, NSW, Australia (ascultător al emisiunilor în limba chineză)

Vă împărtășesc gândurile mele în legătură cu întrebările
lansate de Ziua Ascultătorului. De-obicei obțin informațiile despre războiul
din Ucraina ascultând posturile de radio internaționale și navigând pe website-urile
internaționale cunoscute. În legătură cu adevărul/falsitatea știrilor – de
regulă le verific prin mai multe canale; în plus, mă bazez pe experiența de
viață. Cantitatea mare de știri false re-postate de anumiți oameni de pe
Twitter sau Facebook îmi produce derută. Nu urmăresc acele surse care
răspândesc în mod frecvent știri false. Consider că posturile de radio
internaționale au o credibilitate publică mare și au un înalt grad de
profesionalism, le urmăresc și le ascult adesea.

Siegbert Gerhardt,
Germania

Fake news sunt știri false răspândite în mod deliberat și
intenționat. Conducerea rusă, sub președintele Putin, răspândește de ani de
zile știri false în interior și în exterior. În 2014, Crimeea a fost cucerită
printr-o lovitură surprinzătoare, iar populația locală, precum și cea rusă, a
fost lăsată să creadă că populația din Crimeea va avea de suferit din cauza
Ucrainei. Pentru a se proteja, Crimeea a fost anexată cu încălcarea dreptului
internațional. O altă afirmație falsă majoră este că Federația Rusă este
amenințată de NATO, care se apropie tot mai mult de granițele Rusiei. Acest
lucru ar fi facilitat de orientarea spre vest a Ucrainei. Rusia s-ar apăra acum
doar în cadrul unei așa-numite operațiuni speciale.

De la începutul războiului
de agresiune împotriva Ucrainei, la 24 februarie 2022, aceste știri false au
fost răspândite prin intermediul presei rusești, în principal la televiziunea
de stat rusă și în presa scrisă, cenzurată masiv, precum și pe restul internetului. Putin caută aliați printre dictatorii și
autocrații acestei lumi, acreditând
ideea că democrațiile
occidentale, sub conducerea SUA, sunt adevărații vinovați pentru războiul de
agresiune pe care tot el l-a instigat. Putin contracarează dur sancțiunile
occidentale prin tăierea livrărilor de gaze și petrol rusesc. În acest proces,
ia în calcul și o criză energetică, economică și alimentară la nivel
mondial. Nici măcar de centralele nucleare predispuse la defecțiuni nu se ține cont. Opoziția slabă din Rusia este înfrântă, iar criticile la adresa lui Putin
și a războiului său de agresiune sunt înăbușite din fașă. Oamenii sunt trimiși
în mod deliberat la moarte pe front; numeroase crime de război au fost deja
documentate în Ucraina. Superioritatea militară a marii puteri rusești
culminează cu atacurile cu rachete și amenințările cu războiul nuclear. Fake news
au devenit pentru Putin adevărul absolut și nici
ONU, nici Consiliul de Securitate al ONU, nici o sancțiune din lume nu l-au
oprit vreodată pe Putin.