România la JO: Gimnasta Ecaterina Szabo

Ediţia Jocurilor Olimpice de la Los Angeles, din 1984, a fost cea la care România a obţinut cele mai multe medalii.

Florin Orban, 02.12.2020, 10:30

Delegaţia tricoloră s-a situat pe locul doi pe naţiuni, după
Statele Unite, cu 20 de medalii de aur, 16 de argint şi 17 de bronz. E drept,
competiţia a fost boicotată de aproape toate ţările comuniste, fapt care a
făcut mai uşoară calea către medalii la multe discipline.

Cea mai titrată sportivă a Jocurilor de la los Angeles a
fost o componentă a lotului român de gimnastică, şi anume Ecaterina Szabo, care
a câştigat patru medalii de aur şi una de bronz. În lipsa sportivelor
din Uniunea Sovietică, era deja considerată favorita competiţiei. A ratat însă
titlul de campioană olimpică absolută din cauza unei căderi, la bârnă. S-a revanşat în finalele pe aparate şi a
câştigat trei medalii de aur, respectiv la sărituri, sol şi bârnă, la ultimul
aparat la egalitate cu Simona Păucă. Totodată, a contribuit hotărâtor la
victoria echipei României în concursul pe naţiuni.

Ecaterina Szabo s-a născut la 22 ianuarie 1967, în
comuna Zagon, din judeţul Covasna. A început gimnastica
la 6 ani. Odată cu primele lecţii de gimnastică a început sa înveţe şi limba
română, limba ei maternă fiind maghiara. Primii săi antrenori au fost Marta şi Bela Karoly. Ulterior a mai fost
pregătită de Adrian Goreac, Adrian Stan şi Maria Cosma, la Centrul Olimpic din
Deva.

Primul său succes major s-a înregistrat în 1980, la
cunoscuta competiţie japoneză Chunichi Cup. Era o medalie de aur, la bârnă. În
1982 câştigă trei medalii de aur la Campionatele Internaţionale ale României,
unde se impune la individual compus, paralele şi sol. Un an mai târziu, la
Europene, câştigă aurul la paralele şi sol, argintul la sărituri şi bronzul la
individual compus. Prima sa participare la Mondiale îi aduce, tot în 1983, aur
la sol, argint la sărituri, la paralele
şi cu echipa, şi bronz la individual compus.

După Jocurile Olimpice din 1984, cariera sportivă a
Ecaterinei Szabo a durat încă trei ani, cu rezultate, e drept, mai puţin
strălucitoare. Nu va mai cuceri decât un singur titlu important, cel cu echipa,
la Mondialele din 1987, an în care Kati se retrage.