Profiluri olimpice: Călăreţul Henri Rang

Calul a avut dintotdeauna un rol important în civilizaţia rurală de pe meleagurile româneşti. De aceea, printre sporturile tradiţionale româneşti se află şi alergările cu cai.

Florin Orban, 12.06.2019, 11:30

Calul
a avut dintotdeauna un rol important în civilizaţia rurală de pe meleagurile
româneşti. De aceea, printre sporturile tradiţionale româneşti se află şi
alergările cu cai. In satele româneşti, tinerii se întrec şi astăzi fie
călări, în galop, fie cu căruţele.

Poate
şi de aceea, nu trebuie să ne mire faptul ca prima medalie olimpică la o
disciplină individuală a fost obţinută într-o probă de călărie. Este impropriu
spus că este vorba de o performanţă
individuală. Meritul succesului se
reflectă întotdeauna atât asupra călăreţului cât şi asupra calului, fiind greu
de spus, la aceste discipline, cât
cântăreşte, în realizarea unei performanţe, talentul animalului în raport cu
măiestria celui ce-l conduce.

Cuplul
medaliat a fost format din locotenentul de cavalerie Henri Rang şi de calul
Delfis. La Berlin, în 1936, cei doi s-au clasat pe locul 2 în concursul de
obstacole.

Rang
şi Delfis făcuseră un concurs excelent.
Ajunseseră însă la baraj pentru medalia
de aur cu locotenentul german Kurt Hasse, călare pe Tora. De aici, poveştile
diferă în funcţie de sursă. Dacă este sa credem Gazeta Sporturilor de la acea
vreme, la baraj, prima iese în arenă Tora. La ultimul obstacol ratează însă şi
încheie parcursul cu o penalizare. Vine rândul armasarului român, care porneste
elegant. Trece întins de primele obstacole, iar publicul german amuţeşte.
Perspectiva medaliei de aur se îndeparta. La obstacolul cel mai greu, ultimul,
cel la care ratase şi Tora, Delfis atinge însă uşor bara de sus şi ratează şi
el. Publicul german explodează, iar bucuria gazdelor e totală când crainicul
anunţă succesul locotentului Hasse pentru timpul mai scurt în care a parcurs
traseul.

Se
ştiu puţine lucruri despre locotenentul Henri Rang. S-a născut în 1902. A făcut
parte dintr-o generaţie de aur a echitaţiei române, din care cel mai cunoscut
nume a rămas cel al lui Felix Ţopescu. S-a ocupat de sportul de performanţă,
participând din plin la turnee internaţionale de vârf, până la debutul celui de-al
doilea război mondial. A încetat din
viaţă prematur, în 1946, la doar 44 de ani.