World Radio Day 2016 – Radioul pe timp de urgenţe şi dezastre

În ciuda faptului că a apărut în urmă cu peste 100 de ani, aparatul de radio reprezintă şi în prezent una una dintre cele mai populare modalităţi de a transmite informaţii la nivel global.

Ștefan Baciu, 13.02.2016, 15:30

În ciuda faptului că a
apărut în urmă cu peste 100 de ani, aparatul de radio reprezintă şi în prezent
una una dintre cele mai populare modalităţi de a transmite informaţii la nivel
global. Radioul are şi un rol educativ, dar şi ca platformă de schimb de idei
pe teme care îi interesează pe oameni. Mai mult decât atât, radioul poate salva
vieţi în cazul unor dezastre naturale sau în cazul unor conflicte armate. La 13
februarie este marcată, începând din anul 2012, Ziua Mondială a Radioului, iar
tema din acest an este Radioul pe timp de
urgenţe şi dezastre.

Pe website-ul
evenimentului din acest an www.diamundialradio.org sunt prezentate exemple ale utilităţii acestui mijloc de comunicare în zonele
de conflict sau de dezastre. Este subliniat rolul pe care l-a jucat radioul
portabil, ca mijloc de comunicare, în stoparea epidemiei de Ebola din Africa
sau cel jucat de posturile de radio şcolare după o gravă inundaţie care a
afectat nordul statului Chile. De asemenea, pentru tema de reflecţie din acest
an, Radio Sarajevo a fost un alt exemplu, din timpul asediului la care a fost
supus acest oraş în timpul războiului din fosta Iugoslavie, după cum relevă un
documentar TV intitulat Noapte bună, Sarajevo. Philippe Marsan din Franţa, un
ascultător al emisiunilor în limba franceză ale postului Radio România
Internaţional ne-a scris, între altele: Ce frumoasă invenţie
este Radioul ! În timpul primului război mondial, nou-nouţele aparate TSF
(télégraphie sans fil – telegrafie fara fir) funcţionau în tranşee, sub focul
inamic. Informaţii, operaţiuni de salvare, ordine de luptă – iată la ce servea
noua tehnică de comunicare neîntreruptă. Imediat dupa aceea a apărut şi
Radioul, care a emis mai întâi pe undele lungi, apoi pe cele medii. Au fost
descoperite rapid şi undele scurte care puteau parcurge distante mari. Radioul
urma să cucerească mulţimile. Recent, în timpul războiului din Bosnia, oamenii nu aveau acces la
mijloacele de comunicare obişnuite precum Internetul sau telefonul. Şi de data
aceasta, radioul a fost cel ce a informat, a alertat şi a salvat. În Franta,
protecţia civilă şi alte organisme cu rol de intervenţie în operaţiunile de
salvare au propriile lor reţele de transmisie radio.

În mesajul său, ascultătorul
emisiunilor în limba spaniolă ale RRI, David Iurescia din Argentina a subliniat: Radioul
nu şi-a pierdut din vigoare. În aceste momente în care există ţări unde au loc
conflicte militare, ca Siria şi Irak, ţări
unde infrastructura a fost distrusă, singura modalitate de comunicare pe
care o au la dispoziţie locuitorii lor pentru a se informa este radioul şi, mai
ales, emisiunile de radio pe unde scurte. În ultimele săptămâni a izbucnit
problema unei grave epidemii care e posibil să devină o problemă mondială, este
vorba despre virusul Zika. Care este cel mai bun mijloc pentru a ajunge la
toată populaţia, mai ales la persoanele care locuiesc în zonele rurale, în
localităţi izolate din punct de vedere geografic, pentru a le informa cu
privire la modalităţile de prevenire şi la simptomele provocate de acest virus?
Fără îndoială, acest mijloc de comunicare este radioul. Radioul a salvat şi va
continua să salveze mii de vieţii, aşa cum a făcut-o începând cu acel SOS pe
care l-a lansat Titanicul în acea zi de 15 aprilie 1912.

La
rolul radioului pe timp de urgenţe şi dezastre s-a referit şi europarlamentarul
Victor Boştinaru:
Radioul a fost întodeauna probabil legătura cea mai directă cu zonele de
conflict, cu zonele de dezastre, cu zonele în care s-au produs crize majore, pe
de o parte pentru că tehnic este cel mai uşor să faci acest lucru neavând
nevoie de o logistică foarte complicată, iar pe de altă parte, reporterii
radioului au fost întodeauna oameni de mare curaj şi profesionişti dăruiţi
meseriei lor care, uneori, înfruntând riscuri foarte mari şi plătind adesea cu
viaţa, s-au aflat acolo unde s-au întâmplat lucrurile grave şi i-au informat pe
semenii lor cu desfăşurările în timp real.

În
context, ascultătorul emisiunilor RRI în limba engleză, Mikio Kohara, din
Osaka, Japonia, evocă reactia autorităţilor nipone, după un eveniment grav:
În urma cu 21 de ani, in dimineata zilei de 17 ianuarie 1995, in centrul
Japoniei, provincia Hyogo, a avut loc un cutremur cu magnitudinea de 7,3 pe
scara Richter. Traficul, legaturile telefonice, liniile de electricitate,
alimentarea cu apa – toate au fost intrerupte. Au murit 6.434 oameni. Foarte
multi oameni au fost evacuati si cazati in adaposturi temporare, amenajate in
parcuri si scoli. Dupa o luna de la dezastru, Prefectura Hyogo a avut
initiativa extraordinara de a deschide
postul de radio ‘Disaster FM’, care difuza informatii despre starea victimelor
si despre persoanele evacuate. Postul a emis timp de 45 de zile, cu ajutorul a
67 de voluntari. Utilitatea unui post de radio este imensa, in cazul unui
dezastru natural. Un post de radio similar a fost deschis in 11 martie, 2011,
dupa marele cutremur din estul Japoniei. Astfel, radioul este aproape de
oameni, este un mijloc de comunicare accesibil si vital in situatii de dezastru
natural.

Pe
lângă rolul radioului pe timp de urgenţe şi dezastre, europarlamentarul Victor Boştinaru a atras
atenţia şi asupra libertăţii de expresie ale posturilor de radio receptate în
zone de conflict: Radioul şi mass-media au fost şi sunt o
armă cu două tăişuri. Ele sunt instrumente de comunicare, instrumente de
nformare corectă atunci când libertatea este garantată jurnaliştilor sau sunt
instrumente de manipulare, de propagandă, chiar parte a războiului hibrid, aşa
cum se întâmplă mai recent, mai ales după criza din Ucraina, ştiut fiind că, în
statele în care libertatea mass-media este îngrădită, aceasta este parte a
propagandei oficiale şi a războiului pe care îl duce puterea fie împotriva
propriilor cetăţeni, fie împotriva ţintelor acţiunilor agresive ale acestora.
Din păcate, în 2016, libertatea de exprimare şi dreptul jurnaliştului la a
putea să profeseze cu onestitate meseria sa, sunt puse dramatic sub semnul
întrebării de aceste evoluţii, de la propaganda rusească, extrem de agresivă,
la propaganda Daesh-ului, constatăm că mass-media este şi o unealtă a
războiului, nu doar a comunicării şi informării.

Şi ascultătorul emisiunilor RRI în
limba engleză, Mahesh Jain, a făcut o remarcă similară: Când toate
celelalte mijloace nu mai functionează, radioul rămâne singura cale de
comunicare. De curând, un cutremur major a lovit Nepalul şi mijloacele de
comunicare au devenit inoperante. Radio-amatorii au fost cei care au reusit să
stabilească o cale de comunicare şi să transmită mesaje importante. Din punctul
meu de vedere, există un alt mare dezastru, produs de om, atunci când natiunile
blochează fluxul liber de informaţii şi restrictionează accesul cetăţenilor la
un alt punct de vedere. Instrumentele moderne de comunicare, cum ar fi
televiziunea si Internetul, sunt criptate si guvernelor le este foarte usor să
blocheze accesul cetăţenilor la informaţie. Când astfel de lucruri se întâmplă,
atunci radioul şi mai ales posturile pe unde scurte, oferă puncte de vedere
diferite, din alte ţări. Radioul pe unde scurte ne ajută să înţelegem mai bine
lumea în care trăim. Radioul apropie oamenii şi ajută la restabilirea armoniei şi
solidarităţii în lume. Păstraţi radioul viu!

Ascultătorul emisiunilor RRI în
limba franceză, Paul Jamet, este de părere că Radioul nu doar ne
informează, ci ne şi educă sau chiar ne dă încredere în momentele în care avem
de a face cu catastrofe naturale sau epidemii. El le permite profesionistilor să
fie mai eficienţi, să organizeze operaţiunile de salvare, să-i îndrume pe
oameni… Sper ca această Zi Mondială a Radioului 2016 să ne ajute să îi
sensibilizăm mai mult pe concetăţenii noştri în legătura cu rolul radioului în
situaţiile de urgenţă: radioul salveaza vieti, pentru ca radioul este viaţă… el
ne reflectă viaţa.

Conform unei recente
statistici a Uniunii Europene de Radio, EBU, un european îşi petrece, în medie, 4 luni din viaţă
pe Facebook, în timp ce 9 ani din viaţă şi-i petrece ascultând radioul. În fiecare săptămână,
2,5 milioane de europeni sunt prezenţi la meciuri de fotbal din prima ligă ale
campionatului din ţara lor, în timp ce 420 de milioane ascultă radioul în
fiecare săptămână, unii dintre ei în mod sigur şi pentru relatările în direct
ale meciurilor de fotbal. Tot EBU sustine că 29% dintre cetăţenii din Uniunea
Europeană au încredere în guvernul naţional, în timp ce un număr dublu, 58%, au
încredere, desigur, în radio.