Românii şi-au luat rămas bun de la Regele Mihai
România e în doliu după Regele Mihai, căruia conaţionalii îi aduc un ultim omagiu.
Ştefan Stoica, 15.12.2017, 11:47
Un istoric român spunea, zilele acestea, că este nevoie de o rescriere a istoriei mincinoase, de dezminţiri clare care să înlăture zgura propagandistică de care s-au servit comuniştii pentru a macula monarhia şi pe ultimul dintre suveranii României, Regele Mihai I. La nivel uman, nu academic, istoria a început, deja, să fie rescrisă. Mii de oameni au stat la cozi care au durat şi opt ore pentru a se reculege la sicriul marelui dispărut, depus la Palatul Regal din Bucureşti.
Voce 1: Regele Mihai a trăit o viaţă de sacrificiu. I s-a impus să părăsească ţara şi a fost ameninţat că 1000 de tineri vor fi omorâţi, dacă nu va părăsi ţara. Vă daţi seama ce înseamnă acest lucru” Voce 2: Târziu am aflat cu adevărat ce era şi cum era, om de omenie, şi bunătate, şi credincios… Ar fi fost bine să fi fost altfel.” Voce 3: Din păcate, cel mai mult am aflat în ultimii ani şi există regretul că poate l-am cunoscut prea târziu. În şcoală ni s-a vorbit extrem de puţin şi nu neapărat în termeni pozitivi”. Voce 4: Dacă aş vrea să rezum, înseamnă o lecţie de decenţă, pe care nu am mai văzut-o la niciun alt om de stat la noi.”
Decenţă, demnitate, dragoste şi simţ al datoriei faţă de ţară, nealterat de orgolii şi resentimente, nici măcar după ce, la începutul anilor ’90, autorităţile postcomuniste i-au interzis cu brutalitate, aşa cum amintea preşedintele Klaus Iohannis, revenirea în ţară şi reculegerea la mormântul strămăşilor. Acesta a fost Regele Mihai şi acestea au fost motivele pentru care românii au simţit că trebuie să-i fie alături, plătind preţul mic al nopţii nedormite şi frigului. Voce 5: Rămân cât e nevoie, cu regretul enorm că a fost să fie aşa şi nu am beneficiat de o şansă pe care am avut-o şi simt nevoia să îmi petrec aici, chiar dacă sunt câteva ore, vreau să stau, pentru că acum pot, măcar atâta lucru să pot să fac”. Voce 6 Am venit să aducem un omagiu Majestăţii Sale”.
Civilizaţia europeană îi este datoare ultimului suveran al României pentru meritul de a se fi opus, cu curaj, nazismului şi comunismului. Primului, la 23 august 1944, când Regele îl arestează pe dictatorul fascist Ion Antonescu, conducătorul de facto al ţării, şi denunţă alianţa acestuia cu Hitler. Istoricii echivalează acest gest cu scurtarea cu jumătate de an a războiului şi cruţarea a sute de mii de vieţi. Regele Mihai a încercat, apoi, să împiedice sovietizarea României, dar demersul a eşuat din lipsă de sprijin extern.
Pe 30 decembrie 1947, la presiunea guvernului marionetă al ruşilor, a fost forţat să abdice. A urmat un exil dureros, pentru el şi familia lui, iar ţara a intrat în paranteza sinistră din care a ieşit, cu tributul de sânge al tinerilor, abia în decembrie 1989. Regele a murit la 96 de ani, după ce a străbătut un veac nemilos pentru el şi ţara pe care a slujit-o exemplar. A venit momentul odihnei la Curtea de Argeş (sud), alături de Regina Ana şi la doi paşi de strămoşii săi, Carol I, Ferdinand şi Carol al II-lea.