Măsuri pentru infrastructura de transport

Situaţia infrastructurii de transport a României impune măsuri rapide şi de anvergură.

Roxana Vasile, 15.03.2019, 12:10

“România vrea autostrăzi” – sub acest slogan, născut din exasperare, pe 15 martie, la ora 15, timp de 15 minute, românii au fost chemaţi să se alăture protestului iniţiat de un om de afaceri din Suceava. Supărat pe lipsa de inițiativă a autorităților și pe dezinteresul față de construcția de autostrăzi, Ștefan Mandachi a contractat o firmă de specialitate care, la începutul lunii martie, a construit, simbolic, un metru de autostradă, primul şi singurul din cea mai săracă regiune românească – Moldova, din estul ţării. A chemat, acum, la protest, lui alăturându-i-se de la simpli cetăţeni, oameni de afaceri, consilieri judeţeni şi primari, până la cofetării, mercerii, școli, asociații, sindicate sau ONG-uri.

“Vrem autostradă pentru a livra mai repede. Pentru că parcul auto se deteriorează rapid pe drumurile proaste și cresc costurile cu întreținerea lui. Pentru că transportul dintr-o parte în alta a țării durează enorm și asta duce la scumpirea produselor. Pentru că pur și simplu costul cu forța de muncă este mai mare. Pentru că riscul de accidente este mai mare pe drumurile care trec prin fiecare localitate, pentru că Moldova a fost neglijată total la acest capitol” – se arată într-un mesaj de susţinere a protestului.

Situaţia infrastructurii rutiere lasă, însă, de dorit nu doar în Moldova, ci în întreaga ţară. La sfârșitul lui 2018, la aproape trei decenii de la prăbuşirea comunismului şi la peste 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România avea doar aproximativ 800 kilometri de autostradă, din care circa 100 oricum moşteniţi din perioada dictatorului Nicolae Ceauşescu.

Actualul ministru al Transporturilor, Răzvan Cuc, declară că înțelege demersul oricărui român, pentru că – recunoaşte el – într-adevăr, răbdarea are o limită. Lucrul acesta nu poate decât să ne impulsioneze ca să accelerăm proiectele, să modificăm legislația, să facem proceduri mai simplificate – mai spune Cuc, pe lângă indolenţa celor care s-au perindat, de-a lungul anilor, la putere, birocraţia fiind una din piedicile care au contribuit la actuala stare de fapt.

Nici pe calea ferată nu se circulă mai bine. Cineva spune că a călători cu trenul în România este ca atunci când ai fi obligat să te uiți încontinuu la cel mai trist film făcut vreodată. Întârzieri constante ale curselor, viteze de rulare a garniturilor care – în secolul luminii – sunt comparabile cu cele ale melcului, vagoane care, unele, parcă ar fi din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, cârpeli ale liniilor ferate adică lucrări de modernizare a infrastructurii care trebuie refăcute după doar câţiva ani – toate acestea sunt parte din peisajul cotidian.

Or, în astfel de condiţii, acelaşi ministru Răzvan Cuc promite că, în bugetul pe acest an, există suficiente fonduri atât pentru întreţinerea căii ferate, cât şi pentru cea a vagoanelor.