An superelectoral în România

România a intrat în anul tuturor alegerilor posibile într-o democraţie europeană.

Warning: Trying to access array offset on null in /home/web/rri.ro/public/wp-content/themes/rri/template-parts/content.php on line 98
Ştefan Stoica, 08.01.2024, 12:30

În România vor avea
loc, în 2024, alegeri europene, locale, legislative şi prezidenţiale, un
maraton electoral fără precedent al cărui scenariu rezonabil este să
stabilească noile raporturi de forţă din politică fără a produce perturbări
majore în economie.

Aliaţi la guvernare, social-democraţii şi liberalii au
decis să meargă separat în alegeri, iar competiţia dintre ei poate afecta
funcţionarea majorităţii guvernamentale. PSD este creditat cu prima şansă: un sondaj recent arăta că ar primi 30% din
voturi, în vreme ce PNL s-a blocat la 20 de procente.

Comentatorii spun că pe
liberali i-a costat alianţa cu rivalul tradiţional, în vreme ce
social-democraţilor le-a provocat pierderi minore, pentru că au un electoral
stabil. Împreună sau separat, partidele sistem îşi pierd, constant, din
atractivitate, pe fondul problemelor economice şi al incapacităţii lor de a veni
cu soluţii valide, de durată, la acestea. Nu este doar cazul României.
Partidele anti-sistem, radical-naţionaliste, populist-suveraniste şi extremiste
speculează oriunde lipsa de vigoare a formaţiunilor tradiţionale şi dovedesc
ingeniozitate în tentativa lor de a cuceri segmente largi din electorat.

În
România, exponentul principal al acestor curente este Alianţa pentru Unirea
Românilor, creditată cu 19,5 procente în sondajele de opinie. AUR a adunat în
jurul său partide cvasianonime şi a creat un pol suveranist, iar la scrutinul
european din 9 iunie, care îi va oferi o tribună perfectă, speră să facă pasul
decisiv spre marea politică. Nici nu a apărut bine pe scena politică şi AUR se
confruntă, deja, cu o aripă dizidentă, S.O.S, creată în jurul unei senatoare,
Diana Şoşoacă, pe care agresivitatea, conspiraţionismul vulgar, antivaccinismul
şi poziţia pro-rusă, întâlnite şi printre membrii AUR, o fac chiar mai nefrecventabilă
decât reprezentanţii partidului-mamă. Această formaţiune e la cota de 5%,
limita de acces în legislativ.

Există, totuşi, şi o opoziţie democratică la
binomul social-liberal: Uniunea Salvaţi România, Partidul
Mişcarea Populară și Forța Dreptei au lansat oficial, la sfârşitul anului
trecut, Alianța Dreapta Unită, considerată alternativă la PSD-PNL, şi au decis
deja lista candidaţilor la alegerile europarlamentare.

În Parlament, USR este a treia forţă politică, însă lipsa unui contur
ideologic, imaturitatea şi erorile de comunicare au retrogradat această formaţiune
pe locul al patrulea în intenţiile de vot, cu aproape 12 procente. Lângă USR au
venit PMP, partid creat în jurul fostului preşedinte Traian Băsescu, şi
dizidenţii liberali conduşi de fostul premier şi lider PNL Ludovic Orban.

Nu
poate fi exclusă din calculele electorale UDMR, pe care disciplina votanţilor
de etnie maghiară şi apatia celor majoritari au dus-o, de fiecare dată, în
legislativ. Cu excepţia europarlamentarelor, calendarul electoral nu a fost
decis. Ca o curiozitate, niciunul dintre competitori nu şi-a ales candidatul pentru
cea mai pasionantă cursă electorală, cea prezidenţială.