Ziua si drepturile femeii
Originile marcării zilei de 8 martie ca zi de luptă pentru drepturile femeilor sunt atribuite unui eveniment de acum fix 110 ani, petrecut la New York.
Marius Tiţa, 09.03.2018, 18:19
Tot mai mult ni se spune că Ziua femeii, cea marcată pe 8 martie, ar fi o sărbătoare comunistă. Desigur, nu trebuie acum să declanşăm un război al argumentelor, mai ales că lucrurile nu sunt deloc aşa clare. Iar sentinţele de acest fel aparţin ele însele societăţilor totalitare. Originile marcării zilei de 8 martie ca zi de luptă pentru drepturile femeilor sunt atribuite unui eveniment de acum fix 110 ani, petrecut la New York. În 1908, la 8 martie, 15 mii de femei au demonstrat pentru o serie de drepturi care, în aceste zile, par inevitabile dar ele au fost obţinute prin adevărate lupte civice. Era vorba de programul mai scurt de lucru şi salarii mai bune dar şi de dreptul de vot.
Una dintre cerinţele de acum un secol şi un deceniu era şi interzicerea muncii copiilor. Anul următor, forurile sindicale şi socialiste americane au luat hotărârea ca 8 martie să fie declarată Zi Naţională a Femeilor, sărbătorită în ultima duminică din februarie. Peste încă un an, la Copenhaga, în Europa, această zi naţională a devenit un eveniment internaţional. Ţările comuniste au pus un accent deosebit pe acest eveniment cu origini în sfera relaţiilor de muncă dar, cum se presupune că în aşa-zisa dictatură a proletariatului femeile aveau toate drepturile, 8 martie a devenit o zi de omagiere a femeilor, mai ales a mamelor.
În 1975, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie care declara o Zi pentru Drepturilor Femeilor şi pentru Pace Internaţională. Principiul cere marcarea acestei zile naţionale într-o zi recomandată de istoria şi tradiţia fiecărui stat. În 1996, Naţiunile Unite au început să propună o temă anuală de dezbatere în lumina accentului pus pe drepturile şi situaţia femeilor din întreaga lume.
Sunt teme de mare actualitate care ne arată cât de mult a evoluat omenirea în ultimul secol şi scot în evidenţă provocările de tip nou, adaptate mileniului în care trăim. Prezentul ne arată pe lângă o serie de fenomene noi şi neaşteptate şi o foarte stranie tendinţă de întoarcere la mentalităţi pe care doar în Evul Mediu le-a mai întâlnit omenirea. Şi în acest context, femeile au cel mai mult de suferit. În timp ce discutăm de egalitatea în toate drepturile cu bărbaţii, aflăm despre organizaţii criminal-teroriste de succes care rezervă femeilor doar starea de sclavie.
În timp ce se ia tot mai mult atitudine faţă de reducerea femeii la stadiul de imagine sau obiect sexual, ne confruntăm cu fenomene infracţionale de anvergură de traficare a fiinţelor umane, pe toate continentele. Indiferent de sorginte, românilor le place să sărbătorească ziua de 8 martie, ca Zi a femeii. Ei oferă soţiilor şi partenerelor de viaţă, mamelor şi bunicilor, colegelor de serviciu, vecinelor sau prietenelor de familie flori sau mici cadouri. Obiceiul nu este nici nou şi nici inedit. Putem constata că sunt foarte multe ţări în lume unde se întâmplă acelaşi lucru.
Pentru români, de fapt, femeile sunt în centrul atenţiei pentru vreo 2 săptămâni, de la Dragobete, un fel de Sfânt Valentin strict românesc, marcat la 24 februarie, până la 8 Martie, trecând prin Mărţişor, frumoasa tradiţie din 1 Martie, când femeile primesc mici amulete cu şnur alb-roşu, ca invocare a primăverii. România nu este ţara ideală pentru femei, mai ales că, în ultimul timp, asistăm la o creştere de neacceptat a violenţei împotriva femeilor, dar măcar este ţara in care, de 8 Martie, femeile primesc cele mai frumoase flori. Iar Eurostat, agenţia de statistică a Uniunii Europene, spune că România, condusă, pentru prima dată, de o doamnă prim ministru, este ţara comunitară cu cea mai mică diferenţă între salariile femeilor şi cele ale bărbaţiilor.
