Vot şi democraţie

Pentru o societate democratică, votul este esenţial. Nicio formulă electorală nu este ideală dar este important ca cetăţenii să aibă acces neîngrădit la procesul electoral.

Marius Tiţa, 23.05.2015, 07:16

Pentru o societate democratică, votul este esenţial. Nicio formulă electorală nu este ideală dar este
important ca cetăţenii să aibă acces neîngrădit la procesul electoral.
Exprimarea opiniei fiecărui membru al societăţii este un principiu elementar al
vieţii democratice. De-a lungul istoriei nu prea îndepărtate şi în state cu
tradiţie democratică avem exemple de limitare a dreptului de vot pe diferite
criterii.

Secolul XX a început cu un vot cenzitar, cel care dă drept de vot
doar celor cu ceva brumă de avere, şi s-a încheiat cu votul universal ridicat
la nivel de normă democratică. Necesitatea unui proces electoral corect, care
să dea conducătorii societăţii, a apărut în România odată cu căderea
comunismului. Chiar în seara zilei de 22
Decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naţionale, structura eteroclită
care a preluat conducerea României, a anunţat, pe primul loc, abandonare
rolului conducător al unui singur partid şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, urmat imediat de organizarea de alegeri
libere. România ieşea, prin jertfa supremă a cetăţenilor săi, din 45 de ani de
dictatură comunistă, sistem autoritar cu un singur partid politic, desigur cel
comunist, care domina întreaga viaţă a societăţii.

Primele alegeri libere
pluripartiste din România post-comunistă au avut loc la 20 mai 1990, acum 25 de
ani. Timp de 5 luni, societatea românească a cunoscut o evoluţie accelerată,
descoperind şi aplicând normele şi principiile sistemului democratic cu mai
multe partide politice, fiecare cu un program politic propriu şi, desigur, cu o
ofertă electorală personalizată. Datorită timpului scurt şi a condiţiilor
complicate în care se desfăşura procesul de democratizare, liderii momentului
au decis ca mandatele câştigate la alegerile din 20 mai 1990 să fie nu de 4 ani
ci de 2 ani, jumătate din mandatul normal care era avut în vedere pentru
politica românească. În acest interval, românii îşi propuneau să perfecţioneze
sistemul democratic, să consolideze sistemul de partide politice şi dezbaterea
politică liberă, să adopte o Constituţie democratică şi toate legile de bază
pentru o viaţă socială şi politică liberă, pluralistă. Chiar de la primele
alegeri, la 20 mai 1990, românii au revenit la parlamentul bicameral, cu Senat
şi Cameră a Deputaţilor, tradiţional în România dar înlocuit, pe perioada
comunismului, de un parlament cu o singură cameră. La aceste prime alegeri
pluraliste libere, românii au ales, prin vot direct, şi preşedintele ţării.

Dezbaterea, viaţa politică şi chiar noile structuri oficiale au fost dominate
de trei partide politice, unul nou-noul, Frontul Salvării Naţionale, care
prelua vizibilitatea grupului ce a exercitat puterea în stat imediat după fuga
dictatorilor, cuplul Elena şi Nicolae Ceauşescu. Partidul Naţional Liberal şi
Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat erau, în schimb, partide cu o
istorie bogată, partide care au condus România în devenirea sa ca stat modern,
începând cu a doua jumătate a secolului al XlX-lea sau imediat după primul
război mondial.

Cele trei partide au dat, în 1990, şi principalii candidaţi la
şefia statului: Ion Iliescu, din partea FSN, Radu Câmpeanu, pentru PNL şi Ion
Raţiu, reprezentând PNTCD. Cum, în România, nu au avut loc niciodată alegeri
anticipate, Parlamentul s-a schimbat din 4 în 4 ani, următorul termen expirând
în anul următor. Până în 2004, alegerile parlamentare au coincis cu cele
prezidenţiale. Atunci, noul şef al statului a fost ales pentru un mandat de 5
ani, decuplându-se, astfel, alegerile parlamentare de cele ale şefului
statului.

Din 1992, românii îşi aleg, prin vot universal, şi aleşii locali.
Până acum, alegerile locale au avut loc în acelaşi an cu cele legislative, fără
ca această coincidenţă să fie o regulă oficială. De asemenea, din 2009, românii
îşi aleg trimişii în Parlamentul european, de asemenea, prin vot universal şi
liber.