Virus fără frontiere

Imaginile şi informaţiile sunt vecine cu scenariile de film. La fel de teribile sunt cifrele victimelor, zeci, sute de mii de porci, domestici sau sălbatici, morţi sau sacrificaţi pentru că infecţia cu pesta porcină africană nu este reversibilă.

Marius Tiţa, 30.09.2018, 08:42

Imaginile şi
informaţiile sunt vecine cu scenariile de film. La fel de teribile sunt cifrele
victimelor, zeci, sute de mii de porci, domestici sau sălbatici, morţi sau
sacrificaţi pentru că infecţia cu pesta porcină africană nu este reversibilă. De
câteva luni, ravagiile produse de acest virus sunt printre ştirile zilei. Întâi
a fost surpriza, apoi şocul descoperirii efectelor necruţătorului virus. Prima
măsură de luat este sacrificarea porcilor din focar, apoi se încearcă izolarea
spaţiului, astfel încât să nu fie posibilă extinderea virusului. Iar extinderea
este foarte uşoară, direct sau indirect.

Virusul provine din zona subsahariană
a Africii, unde afectează mai ales animalele sălbatice. Se transmite prin
căpuşe, dar mult mai uşor prin contactul indirect cu aproape orice a trecut
prin zona infestată. Pentru prima dată în afara Africii, virusul a apărut în
1957, în Portugalia, ţară care atunci stăpânea colonii africane mult mai mari
decât propriul teritoriu. În 1971, face ravagii în Cuba, prima ţară din America
afectată. În 2007, virusul a fost semnalat în Georgia, adus, se pare, la bordul
unui vas sosit din Africa. Timp de un deceniu, virusul pestei porcine africane
s-a extins radial, ajungând, în acest an, şi în China, cel mai mare producător
mondial de carne de porc, cu o pondere de piaţă de aproximativ 50 la sută.

După
ce a atins toate ţările din estul Europei, virusul a ajuns, în 2017, şi în România,
pentru ca în acest an să cunoască o evoluţie explozivă. El a fost transportat
de porcii mistreţi, care nu ţin cont de frontierele stabilite de oameni, atunci
când se mişcă în spaţiile uriaşe din Est. Recent, focare de pestă porcină
africană au fost anunţate în Belgia. Ele au aceeaşi tulpină ca virusul african
adus în Georgia, în urmă cu mai bine de un deceniu. România se află pe calea
sudică de răspândire a virusului spre Europa de Vest, a doua după cea nordică,
responsabilă de cazurile semnalate în Polonia, Cehia şi Belgia.

Istoria
ravagiilor produse de acest virus arată că singura modalitate de stingere a sa
este exterminarea populaţiei porcine, acţiune care afectează emoţional, dar şi
material, ţările lovite de epidemie. Sunt exterminaţi porcii sălbatici, care
transportă virusul, porcii din marile crescătorii, dar şi cei crescuţi în mici
gospodării individuale. În fostele republici sovietice, dar şi în ţările
central-est europene membre, acum ale Uniunii Europene, creşterea porcilor, în
număr redus, în gospodăriile familiale este o practică perpetuată în timp şi
destul de răspândită. Astfel, un număr mare de cetăţeni ai acestor ţări sunt
afectaţi de exterminarea porcilor pentru stăvilirea epidemiei de pestă porcină
africană. Desfiinţarea marilor crescătorii de porci, afectate de virus,
generează pierderi uriaşe, în primul rând prin numărul mare de animale
pierdute, care nu vor mai fi introduse în circuitul comercial, dar şi
desfiinţarea unui număr însemnat de locuri de muncă.

Situaţia pestei porcine
africane în România se complică odată cu apropierea pelerinajului de Sfânta
Paraschiva, la Iaşi. Nordul Moldovei nu a fost afectat de pesta procină
africană, dar există temeri serioase că venirea, între 11 şi 14 octombrie, a
unui număr mare de pelerini din zone cu focare de infestare cu acest virus va
duce la contaminare. De asemenea, cum de Crăciun, pe 25 decembrie, există o
bogată tradiţie a bucătăriei pe bază de carne de porc, sacrificat de Ignat, cu
câteva zile înainte, circulaţia animalelor vii sau a oamenilor şi vehiculelor
din zone infestate poate duce la extinderea virusului. Raportat la acest virus,
omul nu poate fi infectat cu pesta porcină africană, este imun, dar, în schimb,
este un agent activ de răspândire a virusului.