Vă place Wagner?
Imaginile galopului armelor grele pe șoselele Rusiei, spre Moscova, seamănă perfect cu 24 februarie 2022, ziua când tancurile rusești alergau pe drumurile Ucrainei, spre Kiev.
Marius Tiţa, 25.06.2023, 10:56
Imaginile galopului
armelor grele pe șoselele Rusiei, spre Moscova, seamănă perfect cu 24 februarie
2022, ziua când tancurile rusești alergau pe drumurile Ucrainei, spre Kiev. După Ziua Wagner în Rusia, sau
prima vizită cu tancul în Rusia a celor care, de obicei mergeau la prieteni cu
tancul, s-au iscat un număr corespunzător de nedumeriri și întrebări. In primul
rând ne întrebăm dacă întoarcerea cu 180 de grade a armelor mercenarilor ruși
ne poate sau nu uimi. Deși considera că măcelărirea ucrainenilor este o datorie
națională, Moscova a chemat la atac și foștii teroriști ceceni, și noua vedetă
a acelor momente, necunoscuta forță letală ce poartă numele unui celebru
compozitor german. S-a discutat și pe această temă, încât nu mai suntem siguri
că este vorba de numitul compozitor ca sursă hagiografică pentru denumirea
armatei private create de Moscova. Nu știm ce a vrut Prigojin când a invadat Rusia,
dar nici ce a vrut Putin când a atacat mișelește Ucraina nu știm. Acum, din
soluție, grupul consistent de paramilitari ruși a ajuns problemă. Zilele de
reacții acide ale șefului Wagner, Evgheni Prigojin, s-au transformat în atacuri
directe, în critici de neînchipuit până in prezent. Dacă soldații lui Ramzam Kadîrov
sunt o armată de operetă, mercenarii Wagner sunt implicați într-o serie de
operațiuni internaționale.
În mai multe țări africane, armata Wagner a fost
chemată și impusă pe teren ca o alternativă la implicarea unor forțe militare
europene de menținere a păcii. Chemându-i pe mercenarii ruși, unii lideri
africani și-au închipuit că dau cu tifla fostelor puteri coloniale care le-au
stăpânit. Erau prezentați drept consilieri militari iar supunerea lor față de
Moscova era un atu al prezenței lor în teren. Fără a analiza eficiența
prezenței mercenarilor ruși în conflictele din Africa, se pune întrebarea ce
statut vor avea ei acum, după ce șeful li s-a răzvrătit. Nu se mai poate vorbi
despre Wagner ca despre o forță informală ce are în spate puterea nelimitată
a celui mai întins stat din lume. Formula tratatului de pace de la Rostov pe
Don le impune wagnerienilor să intre în carul armatei regulate ruse. Odată
finalizat acest demers, țările africane se vor trezi cu trupe rusești pe
teritoriul lor.
Experiența de secole a unor state est-europene, și mai ales
experiența țărilor postbelică a acestor țări aflate la marginea contactului cu
Rusia spun clar că așa ceva nu este de dorit. Ucraina are trupe ale
pseudo-statului autointitulat Wagner pe teritoriul său. Regulile internaționale
interzic unor armate private să participe la războaie. Ele devin, în virtutea
acestor legi, grupuri paramilitare ilegale ce urmează a fi distruse. Întorcând
armele împotriva foștilor stăpâni absoluți de la Moscova, luptătorii Wagner ies
de sub scutul protector al statului rus și devin proscrișii lui Putin. În
Rusia, cei ocupați de Wagner au văzut ce înseamnă, ca civil, să fii înconjurat
de fel de fel de personaje bine înarmate, camuflate și în uniforme de tip
militar. Ca în Ucraina de acum un an, populația din Rostov a fugit la trenurile
evacuării, după ce a golit magazinele alimentare. Din fericire, pe civilii ruși
care s-au înghesuit la gară, de ziua auto-invaziei, nu i-a bombardat nimeni. Din
păcate, și alți civili, ruși de această dată,
au fost nevoiți să trăiască teama și nesiguranța războiului, teama,
nesiguranța și războiul pe care rușii le-au dus în Ucraina.
Parafrazăm un film
romantic franco-american și ne întrebăm dacă ne place Wagner. Filmul la care
fac trimitere se numește Goodbye again iar titlul său în România este Vă
place Brahms?. Anatole Litvak, regizorul filmului, ucraineano-lituanian, era
născut la Kiev!