Un prinţ al românilor
Prinţul Charles şi-a făcut casă într-un sat din Transilvania pe lângă care am trecut, grăbiţi, de atâtea ori, şi a impus drept branduri dulciurile naturale şi hainele folclorice create de oamenii din Viscri.
Marius Tiţa, 05.06.2016, 10:05
Acum exact 150 de ani un prinţ străin, mult aşteptat, venea în România. Era o ţară mică, atunci, România, iar Carol de Hohenzollern începea o domnie de aproape o jumătate de secol. Numele prinţului Charles se traduce, în româneşte, tot Carol. Şi iată, în zilele noastre, un alt prinţ Carol, Charles al Marii Britanii, vine în România şi nu de ieri, de azi, ci de ani buni. La început a fost o curiozitate, un eveniment inedit care va fi consemnat în cronicile acestor vremuri. Dar puternicul prinţ britanic a revenit de mai multe ori, căutând ceea ce mulţi nu mai vedem, ceea ce el a ştiut să remarce în România: frumuseţea peisajelor, firescul vieţii, splendoarea tradiţiilor.
Prinţul Charles şi-a făcut casă într-un sat din Transilvania pe lângă care am trecut, grăbiţi, de atâtea ori, şi a impus drept branduri dulciurile naturale şi hainele folclorice create de oamenii din Viscri, căci acesta este satul prinţului Charles. Acum imaginile cu moştenitorul tronului britanic discutând cu sfătoşii bătrâni ai satului, mergând în drumeţie sau minunându-se de vreo frumuseţe a arhitecturii rurale nu mai sunt o surpriză sau o raritate. S-a ajuns la acel firesc pe care prinţul l-a căutat şi l-a găsit în satele din România unde îi place să vină.
Pajiştile înflorite sunt unice, nu numai în Europa, ci în lume. Aşa ceva nu mai există nicăieri, la o asemenea dimensiune, spune prinţul Charles care remarcă, desigur, şi arhitectura. “Cred că unul din lucrurile extraordinare pe care le are România este o uimitoare bogăţie a arhitecturii medievale care încă rezistă, care încă există. Este rar în zilele noastre să ai ceva atât de extraordinar în atât de multe locuri, spunea prinţul într-un interviu.
De fapt, prinţul Charles a vorbit despre toate acestea, şi-a mărturisit bucuria, ne-a împărtăşit descoperirile sale, a vorbit despre noi, despre viaţa noastră şi despre moştenirea civilizaţiei noastre într-un fel în care nimeni nu a mai făcut-o. A vorbit despre toate acestea la televiziuni de prestigiu, iar dragostea prinţului pentru peisajul şi civilizaţia tradiţională din România au ajuns cunoscute în întreaga lume. În tot acest timp, organizaţii neguvernamentale lucrează pentru salvarea meşteşugurilor tradiţionale, pentru mai buna cunoaştere şu valorificare a tradiţiilor, inclusiv a vieţii casnice, cu toate mciile bucurii şi invenţii ale vieţii de zi cu zi şi care s-au păstrat în satele în care prinţul britanic locuieşte sau pe care le vizitează.
Putem spune că, ascultându-l cu atenţie şi privindu-i bucuria, am învăţat şi noi, românii, să descoperim frumuseţea locurilor în care trăim. La început am fost curioşi să vedem ce a văzut şi prinţul, apoi i-am dat dreptate, a apărut firescul acestei aprecieri, iar apoi am învăţat să vedem şi singuri. Fără îndoială, ne-am schimbat mult de când prinţul Charles a început să vină în România, să vină la el acasă, la vecinii săi şi la peisajele care l-au emoţionat. Mai mult, am învăţat să descoperim, nu numai să îi dăm dreptate acestuia.
Nu putem vorbi de un fenomen de masă, dar românii apreciază mai mult peisajul rural, nu se mai grăbesc să-l asfalteze, să-l aducă la un confort de plastic de unică folosinţă. Privim cu alţi ochi uneltele de muncă la sat, neschimbate de sute dacă nu de mii de ani, şi pe care rareori le găsim de vânzare pe internet. Cel mai des le găsim la muzeu şi la bunici acasă, acolo unde ne spune cel mai puternic prinţ al lumii că se află.