Ultimatum

În seara zilei de 26 iunie a anului 1940, ambasadorul României la Moscova era chemat de urgenţă la ministrul sovietic de externe, celebrul Molotov.

Marius Tiţa, 28.06.2020, 11:12

Într-o atmosferă de gheaţă, lui Gheorghe Davidescu îi este înmânat un ultimatum prin care Uniunea Sovietică cerea imperativ României să îi predea pur şi simplu Basarabia şi nordul Bucovinei. Termenii ultimatumului sunt extrem de duri iar în document sunt vehiculate tot felul de aberaţii istorice. Molotov începuse de ceva timp atacul retoric împotriva României, în paralel cu avansul militar înregistrat de aliatul de atunci al sovieticilor, Germania hitleristă, pe frontul de Vest. Era, aşadar, un moment de care Uniunea Sovietică îşi propunea să profite, totul conform Pactului Molotov-Ribbentrop care consfinţea prietenia Moscova-Berlin.

Numit Pact de neagresiune, tratatul ruso-german a fost semnat la 23 august 1939. În baza acestei înţelegeri, Germania nazistă şi Rusia comunistă au pornit la împărţirea lumii. După numai o săptămână, Germania a atacat Polonia, declanşând Al Doilea Război Mondial. În acelaşi timp, şi Uniunea Sovietică a invadat Polonia şi a încercuit republicile baltice, Estonia, Letonia şi Lituania. Luna iunie de acum 80 de ani a fost un moment teribil în istoria Europei. La 15 şi 16 iunie 1940, armata sovietică a invadat pur şi simplu cele trei mici republici baltice iar în Vest, Franţa capitula în războiul cu Germania.

Armistiţiul intră în vigoare la 25 iunie iar, a doua zi, Uniunea Sovietică cere României, ultimativ, două regiuni ale sale. Mai târziu se va descoperi că totul era conform unei înţelegeri secrete stabilite de cele două puteri dictatoriale odată cu Pactul de neagresiune. În noaptea zilei de 26 iunie, România s-a trezit singură în faţa unei ameninţări mortale, pe care nu o înţelegea deplin. Germania nazistă nu şi-a propus nicio clipă să ia apărarea României. La începutul lunii iunie, Berlinul chiar comunicase Bucureştiului că, dacă vrea să beneficieze de garanţii din partea Reichului, trebuie să înceapă negocieri cu Uniunea Sovietică.

Numai că Moscova nu accepta nicio negociere şi credea doar în forţa invaziei militare. Cât valorau şi garanţiile Reichului, avea să vadă România peste numai două luni de la Ultimatumul sovietic şi un an de la Pactul de neagresiune încheiat cu sovieticii. În august 1940, Germania a arbitrat” Diktatul de la Viena prin care, un alt vecin, Ungaria, avea să cotropească o altă regiune a României, partea de nord a Transilvaniei.

Aşadar, în iunie 1940, România se afla singură în faţa revendicărilor revizioniste ale unor vecini, susţinute de înţelegeri întunecate între marile puteri. Răspunsul românilor, care erau de acord să înceapă negocieri, a fost urmat de un al doilea ultimatum, în termeni fără echivoc: predarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, după o hartă transmisă de Moscova, şi evacuarea armatei şi a administraţiei în numai patru zile. De fapt, plecarea românilor s-a transformat într-un haos dramatic, o adevărată tragedie umanitară.

Armata sovietică, sprijinită de bande locale, s-a dedat la provocări, jafuri şi crime. Administraţia, oficialii statului român şi armata regală au fost hărţuiţi în permanenţă şi mulţi români au fost ucişi. Şiruri lungi de refugiaţi s-au îndreptat cu disperare spre Prut, noua frontieră stabilită de Stalin. La fel s-au petrecut lucrurile şi în Bucovina, tăiată în două de graniţa impusă de Ultimatumul lui Molotov. Armata română a avut ordin să nu tragă, să nu fie atrasă în provocări care ar fi permis agravarea situaţiei. Dar suferinţele nu se încheiaseră.

În acelaşi teribil an 1940, România mai avea să cedeze Ungariei nordul Ardealului şi Bulgariei, sudul Dobrogei. Din nou, armata şi administraţia sunt retrase şi oamenii se refugiază în grabă, cu nenumărate suferinţe şi drame. La orizont, însă, sumbru şi sinistru, se arăta războiul.