Trăiască regele!
Trăiască Regele! Aşa ne doream să scandăm, precum bunicii şi străbunicii noştri, când regele Mihai I al României avea să împlinească o sută de ani.
Marius Tiţa, 24.10.2021, 09:00
Trăiască Regele! Aşa ne doream să scandăm, precum bunicii şi străbunicii
noştri, când regele Mihai I al României avea să împlinească o sută de ani. În
acest 25 octombrie se rotunjeşte acest centenar, dar regele a trecut la cele
veşnice în urmă cu patru ani, în decembrie 2017. Ar fi avut o viaţă lungă, deşi
viaţa sa nu a fost deloc uşoară. Dimpotrivă, de mic s-a confruntat cu cele mai
ciudate circumstanţe şi evoluţii istorice. S-a născut la Foişor, un castel mai
mic din complexul regal al Peleşului, acolo unde îşi aveau reşedinţa părinţii
săi, cuplul moştenitor al tronului. Tatăl său, viitorul rege Carol al II-lea,
era principe moştenitor, fiul cel mare al gloriosului cuplu regal, Ferdinand şi
Maria, cei care făuriseră România Mare. În octombrie 1922, când Mihai se
pregătea să împlinească primul său an, regalii săi bunicii săi se încoronau la
Alba Iulia, într-un eveniment excepţional, ca o declaraţie a gloriei României
interbelice. În acel moment, şi bunicii materni, Constantin şi Sofia, erau regi
în Grecia.
În 1927, regele Ferdinand Întregitorul moare dar fiul său cel mare,
ce urma să urce pe tron, renunţase la aceste drepturi, în 1925. În această
situaţie urcă pe tron chiar Mihai, atunci în vârstă de 5 ani, desigur, sub o
regenţă constituţională. În 1930, Carol revine în ţară şi ia tronul regal,
înlocuindu-l pe fiul său, aflat la vârsta absolvirii primei clase şcolare.
Domnia lui Carol al II-lea a durat un deceniu, timp în care Mihai, care deţinea
titlul special creat pentru el de Mare Voievod de Alba Iulia, a crescut,
desigur pentru a redeveni rege. În 1940, anul marilor crize europene şi
mondiale, tatăl său, regele Carol al II-lea, este obligat să abdice şi Mihai
redevine rege, acum având 19 ani, aproape împliniţi. A fost o perioadă teribilă,
de război mondial, la final România fiind ocupată de Armata Roşie. Regele Mihai
a fost şi el obligat să abdice, în decembrie 1947, plecând într-un lung exil.
În străinătate s-a căsătorit cu Ana de Bourbon Parma, de asemenea dintr-o mare
familie regală europeană. Impreună au construit o familie frumoasă, dăruită cu
cinci copii.
Regele Mihai a fost ţinut departe de ţară şi de tron fix o
jumătate de secol. După 1989, i se refuză de mai multe ori dreptul de se
întoarce în România, acesta fiindu-i acordat, defintiv şi normal, în 1997. Memorabilă
rămâne venirea regelui din 1992, de Paşti, când peste un milion de români au
venit să îl vadă. Dar istorică şi deosebit de emoţionantă este sărbătorirea
regelui Mihai, la 90 de ani, de către Parlamentul României. La aproape 85 de
ani de la prima sa apariţie în Parlament, ca rege-copil, şi la mai bine de 60
de ani de la ultima sa prezenţă în faţa înaltului forum, regele Mihai al
României a rostit un discurs de excepţie, programatic şi mobilizator. Unele
dintre cuvintele de atunci sunt teribil de actuale: Se cuvine să rezistăm
prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii
noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi, spunea regele
Mihai. Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu
se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost
făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a
naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să
facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume, a mai spus regele Mihai, în
2011, în faţa Parlamentului României.
Pentru a încheia, în tradiţia adresării
regale, pentru cei de faţă şi cei viitori: Nu văd România de astăzi ca pe o
moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut
de la copiii noştri.
