Tanke Schön
Dilema tancurilor pentru Ucraina s-a rezolvat. Germania permite trimiterea Leoparzilor pe frontul din Ucraina, alte state, care deţineau astfel de maşinării le vor trimite şi ele.
Marius Tiţa, 29.01.2023, 10:00
Dilema tancurilor pentru Ucraina s-a rezolvat.
Germania permite trimiterea Leoparzilor
pe frontul din Ucraina, alte state, care deţineau astfel de maşinării le vor
trimite şi ele. Altfel nu se putea, Germania produce şi livrează acest tanc şi
alţi deţinători nu le pot trimite în altă parte decât cu acordul
producătorului. Până şi Canada va trimite astfel de tancuri, de peste Ocean.
Olanda nu are tancurile germane Leopoard, ca să le trimită în Ucraina, dar a
anunţat că le va cumpăra special cu acest scop. Americanii nu au nici ei
tancuri germane, au tancurile proprii, numite Abrams, şi le vor trimite și ucrainenilor.
Francezii vor face la fel, cu tancurile lor, Leclerc.
Lituanienii, mereu cu
sabia lui Damoclesov deasupra capului, au trimis, prin ministrul lor de
externe, un joc de cuvinte care a cucerit lumea, devenind un adevărat strigăt
de luptă: Tanke schon! Am zis de luptă? Aşa a fost citită şi ministra germană de
externe, Annalena Baerbock, într-o declaraţie despre aprobarea germană pentru
re-exportul tancurilor Leopard 2. Observaţia ei, într-un cadru european, cum
că ar trebui să ne luptăm cu Rusia, nu între noi, a fost imediat răstălmăcită à la
russe ca o declaraţie de război. Sau ca o constatare a vreunei stări de
război al lumii occidentale cu Rusia.
Ce se vrea ascuns aici este războiul de
agresiune declanşat de Rusia lui Putin împotriva unui stat independent,
Ucraina. Nu este nevoie de traducători specializaţi, acţiunea militară a Rusiei
împotriva Ucrainei se conformează celor mai clasice definiţii ale războiului de
agresiune. Atâta timp cât bombele cad pe casele de pe teritoriul Ucrainei,
victima are dreptul să ceară şi să primească ajutor.
Ceea ce cere Rusia
comunităţii internaţionale este ca ţările civilizate şi democratice să se
plimbe nepăsătoare pe stradă în timp ce Ucraina este călcată în picioare şi
zdrobită cu lovituri nemiloase de o haită violentă. În aceste ţări care
respectă drepturile omului, neacordarea de asistenţă este o greşeală înfierată
de societate, dacă nu chiar o infracţiune.
Ceea ce cere Rusia este să fie lăsată
să îşi facă de cap după idei personale, extrem de nocive, chiar ucigătoare,
pentru cei din jur sau chiar cei din interiorul Rusiei. De aceea, un tsunami de
interpretări şi apostrofări se abate periodic dinspre Moscova, cu cele mai
acute şi grave opinii şi declaraţii publice. Raportarea la trecut se poate face
numai dacă istoria este foarte bine cunoscută. Acum, informația circulă aproape
instantaneu, cu un telefon mobil poți transmite în direct, în întreaga lume, un
eveniment, o întâmplare, un protest, o demonstrație, o revoltă, o invazie,
bombardarea unor blocuri de locuințe de oameni pașnici. O imagine face cât o
mie de cuvinte, se spune dintotdeauna. O imagine în mișcare, și cu sunet, spune
totul. De fapt, iar alunecăm spre justificarea pe care o simte necesară orice
om de bun-simț. Dar situația este clară, asistăm la un război de agresiune după
toate definițiile cunoscute iar de aproape un secol, războiul este interzis ca
instrument de rezolvare a problemelor internaționale. Desigur, tot de un secol
se știe că nu există încă un mecanism care să impună respectarea legislației
internaționale privind interzicerea războiului.
Prezența Rusiei ca membru
permanent în Consiliul de Securitate al ONU a scos total organizația mondială
din atenția publică a ultimelor 11 luni, de când Rusia a atacat Ucraina. Dacă
la început s-a mai încercat ceva prin structurile ONU neblocate încă de votul
Rusiei, în scurtă vreme organizația de la New York a devenit inutilă și uitată.
Toate acestea nu împiedică restul țărilor, comunitatea internațională, să
răspundă solicitărilor de înarmare venite de la Kiev. Este singurul lucru pe care
îl pot face, să ajute Ucraina să oprească invazia rusă. De aceea, acuzația
repetată obsesiv că prin acest ajutor țările democratice devin parte la război
nu poate fi decât penibilă, devreme ce vine de la agresorul care reproșează
cetățenilor că nu este lăsat în pace să facă război.