Steaua unui geniu

La români, steaua unui om este chiar destinul acestuia. De fapt, viaţa oamenilor este scrisă în stele, după cum spune tot o vorbă românească.

Marius Tiţa, 16.03.2018, 23:02

La
români, steaua unui om este chiar destinul acestuia. De fapt, viaţa oamenilor
este scrisă în stele, după cum spune tot o vorbă românească. La americani, omul
este stea când este celebru şi adulat. Stephen Hawking este o stea, o vedetă,
deşi nu a activat în vreunul dintre domeniile care produc stele pe bandă
rulantă, deşi, să recunoaştem că multe sunt efemere şi se grăbesc să devină
stele căzătoare. Stephen Hawking a lucrat cu astrele iar viaţa sa a fost scrisă
direct în stelele Universului pe care l-a studiat mereu. Stephen Hawking este
un fenomen, complex şi dramatic precum viaţa. A înţeles atât de mult dar a fost
condamnat la tăcere. Faptul că a comunicat prin acele maşini excepţionale îl
transformă tot mai mult într-un om al viitorului, al tehnologiilor
science-fiction.

Cu cât mai adâncă a fost imobilizarea sa, cu atât i-a fost
înţelegerea mai mare, cu cât a fost mai ţintuit la pământ, cu atât cunoaşterea
i s-a înălţat mai sus, cu cât se aduna întunericul în jurul său, cu atât vedea
mai departe, printre astre şi universuri. Să nu îi uităm şi incredibilul simţ
al umorului. De altfel, după moartea sa, multe glume au venit să îi omagieze
amintirea. În unele apar Dumnezeu şi Timpul, în altele e ştiinţă curată. Să ne
amintim şi că expresia sa facială cea mai cunoscută este zâmbetul, un zâmbet
deplin, cu toată strălucirea ochilor. Îşi amintea că, fiind student la Oxford,
văzut ca o persoană complicată, le-a promis examinatorilor că dacă termină
primul din generaţia sa, va pleca la Cambridge să facă doctoratul. Dacă va
termina al doilea, va rămâne la Oxford. Cert este că a absolvit pe primul loc
dar nu este sigur dacă datorită indiscutabilelor sale calităţi sau pentru că
i-ar fi speriat pe oficialii universităţii.

Boala care avea să îi zdrobească
trupul a fost declarată când avea doar 21 de ani astfel că întreaga sa carieră
ştiinţifică s-a derulat sub această stea nefericită. Pe măsură ce evoluţia
maladiei degenerative îi limita, tot mai mult, capacităţile fizice, pe atât
avansa în lumea cercetărilor sale asupra Universului, a timpului, a
bingbangului, a energiilor cosmice, a curbării spaţiului-timp. De tânăr beneficiază
de recunoaşterea mediilor ştiinţifice şi devine profesor Lucasian de
matematică la Cambridge, poziţie deţinută, cu secole în urmă de Newton şi de fondatori
ai mecanicii cuantice. A pornit de la istoria timpului, a trecut prin celebrele
găuri negre ale Universului şi a vorbit oamenilor despre infinit. Apoi ne-a
prezentat Universul într-o coajă de nucă, o nouă carte de filosofie a
fizicii, care ne face părtaşi la miracolele explicabile şi ne ajută să
înţelegem ce se petrece în Cosmos. Nimic din marile dezbateri şi idei ale
fizicii Universului nu lipseşte din studiile şi preocupările sale.

În termeni
exacţi şi raportări concise, Stephen Hawking este cel care a explicat orice se
întâmplă în Univers, pornind de la celebra teorie a relativităţii a lui
Einstein şi de la concepţia istoriilor multiple a lui Richard Feynman. A
jonglat cu misterele astrelor şi ni le-a dezvăluit cu o claritate de glob de
cristal. A fost una dintre legendele vremurilor noastre, au recunoscut-o
starurile rock. Limitele sale fizice nu l-au împiedicat să fie una dintre cele
mai prezente conştiinţe universale, o imagine publică a ştiinţei şi a înţelepciunii,
fiind citat în multe domenii, de la fizică şi astrologie, la religie şi
psihologie. A fost şi va rămâne un exemplu motivaţional, o dovadă că limitele
fizice ale omului pot fi depăşite în omenirea secolului XXl tocmai prin ştiinţa
pe care Stephen Hawking a slujit-o mereu. De aceea, fideli principiului că
totul este relativ şi trebuie să ne îndoim mereu, suntem printre cei care cred
că Stephen Hawking nu a murit pentru că nu mai avea cum să facă asta.