Sportul ca război și războiul ca sport
Vorbim din nou despre sport, spirit olimpic și război pentru că este vremea unei noi competiții olimpice, prima din sudul Americii, cea din Brazilia.
Marius Tiţa, 06.08.2016, 07:59
Jocurile olimpice există pentru a nu fi război. Grecii din antichitate au avut ideea și forța morală de a se întrece în arena sportivă în loc de a se război până la distrugere. Uimirea este mare pentru noi, oamenii contemporani, care știm legende cumplite despre războaiele antichității, lupte cu mult sânge și fapte de vitejie care alimentau cântecele și cronicile.
Vechii greci erau divizați în mici state și foarte multe interese care îi făceau să se lupte între ei. Se uneau doar împotriva unui invadator străin și perioadele de pace erau rare. Atunci, cu mii de ani în urmă, grecii au inventat întrecerile sportive ca tehnică rapidă și eficientă de instaurare a păcii. Istoria nu a mai creat și nici nu a găsit un astfel de mecanism ce depășește speranțele și eficiența oricărei diplomații. În societatea care permitea o astfel de pace existau nu numai războaie dar și filosofie, artă, cultură și știință. Este celebra civilizație antică grecească cea în care pacea începea odată cu jocurile olimpice.
Din străfundurile pământului, arheologii scot urme tot mai uimitoare a unor vremuri de acum două milenii capabile să ne uimească și să ne restrângă lista descoperirilor și a invențiilor moderne. Statuile îi arată pe sportivii-soldați într-o incredibilă estetică dezvoltată de oameni pe care îi considerăm primitivi. Grecii au inventat și politica, în termenii esențiali în care funcționează și astăzi.
Desigur, nu putem uita că democrația a fost inventată de grecii antici, este chiar un cuvânt grecesc ca multe noțiuni ale prezentului. Jocurile olimpice, ca simple întreceri sportive, au fost la rândul lor uitate, au intrat în pământul gros al trecutului istoric. Au fost redescoperite la sfârșitul secolului al XlX-lea și cu mult entuziasm reactivate. Din păcate, sensul făcător de pace al întrecerilor olimpice nu a mai fost descoperit, nici în săpăturile arheologice și nici în mintea sau sufletul oamenilor.
Nu o dată am atras atenția asupra primelor jocuri olimpice moderne, inventate de greco-românul Evanghelie Zappa, în special cu banii câștigați din afacerile din România de acum două secole. Dar cele mai cunoscute și care au intrat în calculele primei pagini sunt jocurile olimpice ale lui Pierre de Coubertin, cel care se năștea cam când Zappa plătea cu totul primele întreceri olimpice din Atena desfășurate după mii de ani.
Jocurile olimpice moderne nu numai că nu au oprit vreun război dar au și avut mult de suferit din cauza lor. Când au vorbit tunurile, jocurile olimpice au fost amânate. Politica, de multe ori, a concurat în întrecerile sportive, într-o luptă inegală. Deși atunci s-a crezut că politica a câștigat, peste timp tot atleții au avut câștig de cauză iar istoria a reținut doar performanțele lor, inclusiv pe cele morale. Sportivii au un templu etern în memoria oamenilor, dictatorii au doar o amintire cumplită.
Vorbim din nou despre sport, spirit olimpic și război pentru că este vremea unei noi competiții olimpice, prima din sudul Americii, cea din Brazilia. Nici acum nu se va opri vreun război. Mai mult, omenirea se află în situația stranie în care civilii sunt omorâți în numele unor idei nobile, religioase. Războaiele de astăzi sunt și ele stranii sau, oricum, nu mai au fața tradițională de altădată. Nu mai există armate și reguli ci doar civili înarmați care nu au nicio reținere în a distruge și a omorî cât mai mult. Întrecerile cinstite nu au nicio șansă în fața dezlănțuirii de barbarie.
Vechii greci, care au inventat olimpismul, aveau onoare, umanism și sinceritate. Așa ceva lipsește celor care astăzi mânuiesc arme și transformă în arme ceea ce omul a inventat ca să îi fie mai bine și mai ușor. Acesta este paradoxul vremurilor moderne: când avem tot ce ne trebuie că să fie pace, aproapele nostru se transformă în criminal.
La Jocurile olimpice de la Rio participă o echipă a celor fără de țară, a sportivilor care s-au refugiat pentru a scăpa măcar cu viață. Este un efect direct al războiului asupra olimpismului, războiul nu încetează și le ia sportivilor dreptul la drapel și mândire națională. Este, iată, o victorie a ideii olimpice asupra războiului, o rază a păcii care va câștiga întotdeauna
