România şi Uniunea Europeană, dupa 10 ani
La începutul acestui an s-a împlinit un deceniu de când România a intrat în Uniunea Europeană. Nu a fost un proces spontan, nici măcar scurt.
Marius Tiţa, 27.10.2017, 15:21
La începutul acestui an s-a împlinit un deceniu de
când România a intrat în Uniunea Europeană. Nu a fost un proces spontan, nici
măcar scurt. Acest pas a fost pregătit intens, de ani şi chiar decenii, în care
România a parcurs drumul de la stadiul de autarhie comunistă la cel de
democraţie cu o economie de piaţă. Aderarea la organizaţia ţărilor europene
dezvoltate a fost nu numai un vis al românilor care au înlăturat dictatura
Ceauşescu, ci şi un efort susţinut în care responsabili români şi europeni au
lucrat intens în pregătirea acestei evoluţii complexe. Ultimii paşi dar şi cei
mai consistenţi au presupus negocierea concretă pe dosare specializate în care
se regăseşte esenţa şi baza construcţiei europene.
Iată că au trecut 10 ani de
la acel moment, de la 1 ianuarie 2007, când acordul de aderare a intrat în
vigoare cu toate implicaţiile aferente. Este un prilej de bucurie şi mândrie,
dar, în acelaşi timp, de maximă responsabilitate pentru modul în care proiectăm
viitorul nostru comun european, consideră preşedintele României, Klaus
Iohannis, în cursul unei întâlniri cu responsabili români, inclusiv
guvernatorul Băncii Naţionale a României, alături de comisarul european pentru
buget, Günther Oettinger Preşedintele Iohannis a evidenţiat rezultatele deosebite
înregistrate în diferite domenii ale vieţii sociale, mai ales în economie, în
cei 10 ani de când actul juridic al aderării a intrat în vigoare. El a
subliniat că este aproape imposbili să identificăm un domeniu în care sprijinul
Uniunii nu s-a manifestat. Integrarea europeană merge mult mai în profunzime
iar statutul de stat membru aduce şi responsabilităţi, nu numai drepturi, şi
implicare nu numai ajutor.
După 10 ani, România se concentrează de două aspecte
care nu şi-au aflat încă finalitatea concretă. Unul este, desigur, problema
aderării la spaţiul Schengen. Deşi se consideră că este pe al cincilea loc
într-un top al ţărilor europene care funcţionează conform criteriilor Schengen,
România nu are încă acest statut pentru că o serie de ţări cu vechime în
organizaţia europeană se opun. Al doilea dosar, aflat încă în termen, este cel
intrării în spaţiul monedei unice euro. Din cauza unor efecte ale crizei
internaţionale, declanşate, în lume, în anul următor aderării României la
organizaţia comunitară, termenul adoptării monedei euro este încă fluent.
Iniţial, ziua de 1 ianuarie 2019 era avansată ca moment al intrării României în
zona euro. Acest termen nu mai este luat în considerare dar 2019 rămâne un an cu
o agendă extrem de complexă.
În prima jumătate a acestuia, România va deţine
pentru prima dată preşedinţia Uniunii
Europene. Atunci este momentul în care Marea Britanie va ieşi oficial din
Uniunea Europeană iar organizaţia îşi propune să discute toate aceste aspecte,
mai ales momentul post Brexit, într-o mare reuniune la nivel înalt pe care
preşedintele Comisiei Europene,
Jean-Claude Juncker, a anunţat-o deja pentru 9 mai, la Sibiu. Desigur, este o întâmplare că România va exercita
preşedinţia rotativă a Uniunii în acel moment, dar asta nu reduce cu nimic
complexitatea momentului. Să mai amintim şi că, în mai şi iunie 2019, vor avea
loc şi alegerile pentru Parlamentul European, la sfârşitul mandatului celui
actual. Iată o perspectivă apropiată care face ca, la numai un an şi jumătate
de momentul marelui summit european de la Sibiu, România să fie mai preocupată
de pregătirea preşedinţiei europene decât de a realiza bilanţul celor 10 ani în
Uniunea Europeană. Bilanţul, de fapt, este realizat de fiecare dată când facem
comparaţii cu momentele trecute, cu ultimul deceniu sau cu cele aproape 3
decenii de la revenirea la democraţie şi speranţă în România. Iar bilanţul, o
spune toată lumea, este dintre cele mai pozitive.
